mi-e cam greu sa fac o comparatie cu anul trecut... am avut o nevoie prea mare de aceasta mini vacanta...
am ajuns, am stat, am plecat... totul ca un film complet de o zi
asa ca vineri sera, dupa o zi nebuna de munca, dupa ce abia pa la 7:30 am reusit sa plec spre casa... am luat fetele de acasa, am facut bagajul, cateva cumparaturi si dupa 10 seara ieseam din bucuresti...
am mers cu masina gianinei, ca a mea e in "spital"....
am ajuns sera... fratii intr-o stare de pastrare perfecta, datorata temperaturii scazute ma asteptau..... cu bautura, mancare , patruri, saci de dormit, mancare, corturi, ... etc cam jumatate din spatiul dintr-un matiz ... am "bagat marfa" in grup...
prima sera s-a scurs repede ... intre frig, dans, bautura si primul rasarit... pe care l-am savurat cu narghileaua aprinsa..
aprinsa la un mic foc de hartii si plastic... care a atras imediat oameni, ce strangeau tot ce aveau in jur si puneau pe foc... oare daca stateam in cap m-ar fi urmat la fel de multi ??? nu ... ca astea erau pe punctul de a fi congelati... era "bine" ca vreo 50% erau unii fara nici o treaba cu vama, "musafiri" de mangalia & co...
m-au asaltat cu dorinta de a le oferi narghilea.,.. insa nu am facut exceptie decat la 2 forografi simpatici (vamaioti nu magalioti) unul cu o camera model produs in 1939... tare baiatu... zicea ca ii ies doar 2-3 poze dintr-o sesiune de pozat, dar nu se lasa....
in fine ... somn, ca era aproape de 9 dimineata....
a doua zi mai bine... incepeau sa vina foarte multi oameni iar o parte deja ii stiam ca find din cei ce iti face placere sa-i vezi in vama...
a doua zi .. la fel, cu grupul nostru pe plaja, cu reprize de somn, reaintalnire cu eden si cu un tip/jakob, simpatic care avea o mandolina... si tot felul de chestii care fac sa se "duca" ziua in vama...
asa ca mai departe ....
m-am dus pana la shoni sa ii salut pe chelnerii de anul trecut ... canta sanda weigl... mai sa fie !
m-am mutat la terasa... unde costel ... un amic facut pe loc, la un troc de narghilea cu palinca, ne-a primit la masa .. de unde am plecat a doua zi...
tamango...
nu sunt sigur ca ma recunoscut, dar el asa a sustinut dupa ce am vorbit un sfert de ora... interesant ca prezenta, mi s-a parut ca este un tzigan inca veritabil, simpatic si fericit sa fie magulit...
mai departe sera cu rom "capitan jack", bunutz la gust insa nu excelent... palinca era mai buna...
interesanta si eden
mai departe nashpa cu tazpinarii ... ei sunt ok... dat la un moment dat mi s-a parut ca se tot repetau din dorinta de a dura concertul cat mai mult..
... "ma cine-i tine si pa' astea n-brate ?!?!? "......
cica banii puti ceruti pe un concert
m-am tot uitat prin vama ... sa vad daca mai face victime la fel de mult ca anul trecut insa nu prea erau ... doar unii lasati asa de carutza :))) =)))
multe cunostiinte "vechi"... cam tot timpul ma vedeam cu cineva cunoscut, .... pupaturi cu fete, imbratisari cu amici...
a patra noapte concert Tamango
prima repriza au cantat cam fara verva... dupa, si-au dat drumul, mosul de alturi cu o voce asemanatoare celor de la taraf de haiduci, avea niste reprize foarte interesante... saxofonistul... ??? cred ca nu au avut repetitii preliminare concertului ca parca era pe langa...
lumea destul de entuziasmata
am "bagat" si cateva reprize de dans ... mai tigansec... insa deja eram obosit dupa 3 nopti...
descriptiv, cam asa ar fi faptele in mare..
insa ele nu au fost decat o mare zi de aproape 100 de ore, in care am intrat... in care m-am tinut, ceva mai linistit intrucat nu am simtit nevoia de a bantui ca inainte prin crashme si baruri...
dupa atatia ani ... cred ca am devenit cam de al casei.. multi din cei pe care in decursul anilor i-am tot intalnit s-au comportat ca si cum am fi cunostiinte vechi... cu unii aprofundand discutiile, schimband date de contact si etc...
ar fi multe de povestit... insa unele sunt prea intime pentru blog, iar de altele nu mai am vreme acum... poate mai continui saptamana asta...
amprenta ?! inca o noapte si aveam cele cinci degete, ale unei palme intregi, ca o amprenta complexa prin cantitate, prafuita prin natura locului, bucuroasa prin certitudinea existentei in continuare a oamenilor ce imi plac si pe care ii doresc alaturi, o singura mare amintire de 100 de ore din care vreo 80 cu ochii deschisi si mintea treaza...
amintiri urate... da ! boi care fac focul intre corturi, hoti ce fura chiloti si cosmetice din corturi (ale lui fratemiu si prietenei lui), mangalioti si bastinasi care strica: de la obiecte la dispozitie personala, magarii ale unor "vamaioti" de proasta calitate, veniti doar cat sa fie prezenti si rupti de beti, spre a murdarii imaginea locului....
dar toate acestea ocupa in ecuatia amintirii mele, acelasi proportie pe care o ocupa textul alocat in acet blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu