MUNCA .... SOLUTIE???

XO cica munca e solutia.... prin munca iti poti realiza visele... ASA O FI??

de multe ori m-am intrebat cine e mai fericit... cel de la camp sau cel de la computer...

TIMPUL... LIBERTATEA...

.... nu mai stiu cine spunea ca:

"... tipul le rezolva pe toate... " si poate ca asa este...

si se mai spuea ca: "... libertatea e cel mai de pret lucru al omului..."

pot spune ca sunt mai bine... ieri am vorbit cu un frate de al meu ceea ce m-a facut extrem de fericit...

chiar si cand nu esti liber 100%... poate fi bine daca esti sanatos...

nu e o minune neaparat insa e un pas inainte... si e unul important...

apoi s-a intamplat ... nu ma intrebati de ce ca nici eu nu stiu.. sa recastig o stare de normalitate... nu doresc sa ma hazardez, dar asa pare...

ieri am fumat o narghilea... de ceva vreme nu o mai facusem... azi ma tund.. si nu stiu cum ... probabil ca intotdeauna... ca nu am primit nici o sugestie semnificativa in acest sens...

maine am petrecerea firmei, care se anunta a fi draguta ... anul trecut asa a fost...iar sambata:

"last-est bar fly party" ... ultima din bucurestiul estului ... ca ne asteapta UE ....

poate ca aceste sinusoidale ale vietii sa aiba un rost al lor... de cand a murit tata am realizat ca trebuie in fiecare clipa sa faci tot consideri a fi mai bine, corect, cinstit, placut... etc. pentru ca in orice moment in care te desparti de aceasta lume sa poti fi multumit ... ca ai facut tot ce se putea face pana in acel moment... ca nu a ai facut nimic de care sa iti fie rusine...

as mai scrie dar trebuie sa plec

poate revin...

si intradevar libetratea traieste in fiecare din noi ... iar timpul o va demonstra ...... daca nu a facut-o pana acum....

.... AL ADEI BLOG

www.ada-zero-absolut.blogspot.com

dragut blog ... al colegei de camera ... merita macar putina publicitate cat pot sa-i ofer io...

ps poeziile sunt ale ei ... si sunt faine

succes ada !!!!

DUPA UN ... END

A fost un week-end teribil, plin de griji si de oboseala....

Dupa acesta mi s-a intarit convingerea ca poti sa ai orice in viata ... dar sanatatea este cea mai importanta...

Am retrait momentele in care, importanta oamenilor de care te inconjori, este cateodata viitor destin, ca exista momente in care este nevoie ca altii sa decida mai mult pentru tine decat poti tu sa decizi ... ca o asemenea decizie este dintre cele mai dificile ....

A fost cel mai trist week-end de la moartea tatalui meu incoace ... insa viata trebuie sa mearga mai departe si nu oricum... ea trebuie sa inainteze astfel incat cel tarziu poimanie sa fie mai bine ca ieri...

Cu siguranta ca persoanele de care ma voi inconjura ... mai ales viitoarea persoana trebuie sa fie un om, in stare, la nevoie, sa decida pentru tine ca pentru propria viata ... daca nu mai bine...

Exista o melodie care pana acum imi aducea aminte de o persoana draga mie... de duminica seara ... cand eram in fata unui carusel in forma de balerina, privindu-mi nepotul in parcul copiilor din Constanta, lumea si viata se invarteau asemeni acestuia si in sus si in jos mai incet si apoi pai repede ...

Se termina si alti oameni luau loc in "vartej"...

Lumea aici era vesela ... si probabil in multe alte locuri...

In unele dintre locurile ce ne inconjoara... veselia, bucuria, Craciunul si tot ce este frumos si placut ... nu exista ... exista doar tristete si cu foarte putina speranta... disperare si singuratate... de acum "Ghita" va fi un cantec pentru doua persoane care mi-au adus lacrimi in ochi ... si pentru care doresc sa mai plang si de fericire ...

Langa noi fara sa stim ... exista nefericire, atat de multa incat depaseste in intensitate orice stare de fericire ... orice bucurie ocazionata de vreo sarbatoare ... iar aceasta nefericire devine mai adanca cu cat ignoranta noastra ii face inexistenti ... si le adanceste durerea ...

Apoi ma bucur cand pot ajuta pe cineva chiar si in vis...

E luni si incepe o saptamana plina de sperante ... pentru cei ce imi sunt dragi... si pentru mine...

Ce imi doresc mie va doresc si voua

GANDURI RAZLETE

Daca inveti ceva este frumos sa-i multumesti persoanei care te-a invatat... si ma refer la corectarea frazei din franceza, din postul precedent, iar multumirile sunt sincere... nu am crezut niciodata ca sunt corectat din malitiozitate.

Cand doresc sa inteleg ceva sunt motivat de crezul ca: intelegrea cat mai completa imi da cea mai adevarata imagine... iar daca dorinta are in vedere si fapte trecute, o fac intrucat nu vreau sa-mi repet greselile... iar daca pentru cineva sunt interesat sa nu imi repet greselile, o fac pentru ca inca imi pasa...

Ceea ce este neatins se "prafuieste", invecheste, devine uitare... asta de regula, pentru ca daca ceva este "neatins" nu insemna neaparat ca este condamnat la uitare... ci la fel de bine poate fi pus la pastrare...

Oameni sunt unici, prezenta lor in viata ta este guvernata de acesta trasatura... de aceea nu am mai cunoscut pe cineva care poate sa inlocuiasca o persoana, ce nu mai exista in viata mea, de aceea cand sfarsesc o relatie nu ma "tratez" cu o inlocuire a persoanei... iar inlocuira voluntara o consider lasitate.

In viata apar momente pe care nu trebuie sa le pierzi... de cele mai multe ori ele nu se vor mai intoarce... ratiunea ma ajuta sa constientizez acesta situatie si devin un luptator pentru momente reversibile... si pentru ca in primul rand nu imi place sa pierd.

Cand ma daruiesc cu totul o fac pentru ca astept totul sau pentru ca am primit totul.

Cand iubesc o femeie, implicit o doresc, cand o doresc, simpla prezenta si chiar mai puntin.. doar un gand ... o simtre, imi starnesc dorinte sexuale, iar daca sentimentul este reciproc cel mai bine este sa te concentrezi pe indeplinirea lui si nu spre analiza lui si asta pentru ca sexul in iubire este procesul de impreunare spirituala prin material.

Sunt lucruri, fapte, decizii... etc. pe care le-am luat si la o analiza mai atenta, le-am regretat total sau in parte... dupa ce nu am mai fost predomniant orgolios si cand a existat speranta, am revenit... si a fost mai bine mai tarziu decat niciodata.

....si ar mai fi insa trebuie sa mai muncim.

Si penrtu ca unele amintiri sunt personale ... si unele post-uri nu mai pot fi vazute.

ACASA IN BUCOVINA

ei... DA !!!

E bine sa mergi acasa ... si asta am facut in week-end ...

Cu un 1 Decembrie liber, joi noaptea cu Lu in masina, plecam din Bucuresti.... slava domnului credeam ca nu o sa mai reusesc...

... pai de vreo cateva saptamnai tot simt nevoia de a parasi Bucurestiul in week-end si nu reusesc (mersul la Constanta nu se pune ca e altceva... familie)...

Cel mai mare imbold a fost cel de a merge la Brasov.. pur si simplu sa mananc clatite.. am incercat de cateva ori sa ma incurajez cu companie ... dar daca n-am fost...

Ciudat ... de data aceasta mama m-a intrebat de 2 persoane de sex femeiesc... si anume de ce nu vin cu tandafirash... prima persoana ...

"- Nu mama ... vin singur...

- Atunci de ce nu vii cu Ada ???

- Pentru ca nu e cazul .... "

Mamei mele pentru prima data in ultima timp (nu imi amintesc cand a fost data trecuta), ii este dor sa ma vada cu .... sau o fata ... am ramas surprins.

Ei in fine... drumul intins 6 ore fara oprire ... am ras ... haioasa Lu... a mai adormit, dar per ansamblu a fost o companie foarte placuta.

Acasa intotdeauna miroase deosebit... a munte, a oxigen, a ... viata linistita, oameni calmi...

La Molid, pe o vale ingusta la vreo 4 km, de la sosea e cabana lui Marius, iar Sambata, cand soarele ma scotea din casa, am fost pana acolo sa iau o gura de aer si o clatire de ochi din munte...

Cabana asta intotdeauna ma incanta ... atatea amintiri si o natura prezenta intotdeauna incantatoare... am mai fost in August cand totul era verde, acum verdele se asternuse pe jos intr-o culoare galben-maronie-rosu aprins.... fan cosit ce inmiresmeaza aerul... chiar si pentru o ora doua efectul cabanei se lasa simtit.

Locurile natale sunt pline de amintiri si tranformari... la 10 ani de cand am plecat din oras imi regasesc amintirile printre transformarile orasului si ale oamenilor... muti aveau 5-10 ani cand am plecat acum sunt adolescenti sau tineri... iar tu ii stiai niste tanci...

Pe fondul acestor amintiri in fata mormantului tatalui meu imi dau seama de ciclicitatea vietii... si de tranformarile pe care le repeta pentru fiecare generatie... la 15-20 de ani noi generatii, oameni ce se duc si schimba lumi, oameni ce au crescut si-i inlocuiesc... peisaje neschimbate insa de altii animate... povestile seamana si desori se repeta.

Cu siguranta evoluez si ma schimb... spuneam intr-un post precedent ca nu aduce anul ce aduce clipa... asa este, insa clipele de multe ori sunt ca o dare in clocot a unei lungi fierberi des neconstientizata...

Abia astept sa merg la colinda ... si sa afum carnati... sa-mi mai car de cateva ori schiurile in spate pe Albu si sa-mi revad oamenii dragi...

Cei care nu m-ati revazut sa stiti ca mi-e dor de voi... inclusiv de tine !

Ne vedem acasa !