luni, decembrie 17, 2007

6 CENTIMETRI, MAINI, PICIOARE, NAS, OCHI CREIER, .... DOTARE COMPLETA






mi-a vazut bebeul, la ecograf... la cei 6-7 centimetri cat au zis ca are... se misca, da din maini si picoare misca capul... ce mai un spiridus in toata regula...

cuvintele sunt de prisos... zic eu si cred ca am dreptate cand vezi un fetus de 6 centimetri ce are corpul format si creier in dezvoltare...

va pup

tati misha

marți, decembrie 04, 2007

MAMA MEA... A FI TATA PRIMELE REACTII





vineri a venit mama la Bucuresti... a fost prima dintre rudele mele ce alaturi de Petru a aflat vestea transformarii mele in viitor parinte... si apoi restul cunostiintelor...

mai sunt inca vreo cativa... stie toata lumea din anturajul meu...

intradevar este o veste la care nimeni nu se astepta, prin urmare reactiile au fost de surpriza ... depasint acesta reactie marea majoritate a cunostintelor s-au bucurat sincer, vreo cateva femei au avut sentimente de regret... io asa am simtit desi nu au spus-o... o parte mi-au sugerat sa ne casatorim imediat ca acest copil sa se nasca cu parinti ...

chestia asta cu casatoria... io daca as fi femeie si un barbat m-ar lua de sotie ca am ramas gravida m-as simti... nashpa, adica asta ar fi calitatea, motivul preponderent???? nu ar trebui sa te casatoresti conform evolutiei relatiei, a dezvoltarii ei si transformarii in asa ceva...

cred ca un copil nu este un motiv de casatorie ci un motiv de bucurie, cred ca e mai importanta ca el sa se nasanatos si cred ca va fi binecuvantat si fara ca parinti lui sa se casatoareasca in graba...

departe de vointa exterioara a parintilor, prietinilor, preotilor, etc. casatoria va fi in felul si momentul in care vom decide...

acest eveniment placut, nasterea unui bebe intradevar intareste relatia mea, asemeni unui inel de logodna divin...

ma da ce m-am bagad in reactii si polemici serioase... care nu va privesc... asa cum ziceam a venit mama la bucuresti, a aflat iar eu am devenit tata misha :P

amsarbatorit ne-am bucurat... si asa mai departe... iar sambata pe langa plimbari in oras si masa in familie, nargilea povesti si alte alea.. seara am iesit din casa sa vedem bradul de la unirii, sa vedem putin concert de muzica populara la universitate si sa bem un vin pe undeva....

zis si facut !

pe la 7:30 a iesit din casa... am ajuns pe splai si ... se vedea un card de oameni care venea... si venea... si venea...

mie bradul in varianta aprinsa mi-a placut si imi place, e altceva... stins e sinistru...

primaria capitalei e de tot kk... organizare atat de proasta nu am vazut... politia sub orice critica acea masa de oameni care s-a adunat putea oricand sa aduca dupa sine evenimente neprevazute iar eu nu am vazut intre unirii si universitate mai mult de 10 politisti si 20 de jandarmi, a si politistii exiztenti erau de la circulatie...

asa cum zice istodor in catavencu: MURITI !!!!!

sa mai zic ca nu aveai cum sa suni pe cineva deoarece celulele erau blocate...

pacat mare pacat ca nu exista gestionare potrvita la aceste evenimente, centru capitalei trebuia tot inchis iar pentru intervenitii rapide trebuiau facute culoare pe care masinile de la serviciile de urgenta sa intervina...

la naiba iar m-am luat cu lucruri serioase...

am ajuns dupa impingeri si imbrancei la universitate unde era mai bine... am dansat cu mama. dumitru a dansat cu mama, am dansat cu codruta... am facut hora.. mama era in forma de zile mari si a dansat pe iarba de a rupt... multi din cei ce erau imprejur au inceput sa danseze si ei... a fost fain...

am vrut sa mergem undeva la un vin insa tot bucurestiul forfotea de oameni... nicaieri nu aveai loc, totul plin sau inchiriat... asa ca din carciuma in carciuma am ajuns acasa... :(

si as fi iesit la o bere... insa bogdan s-a dat la fund, illy a fost prin in trafic, iar singurele puncte de sprijin erau fratii ...

ajunsi acsa tocmai dezbateam daca sa iesim ... unde sa iesim ... dintrastea... iar mama asa, fara nici un preambul hop! zice ca vrea sa iasa.... yhaaaa

imediat am profitat de acceptul ei pentru a nu se razgandii si rapid in taxi... iar de aici mai departe in club..

cand am ajuns era putina lume... si mama linistita... incet, incet, s-a aglomerat...si aincepute sa vina lume... au inceput sa vina si cunoscuti... si sa danseze femei... una "gonea" un scaun... alta "vroia" ceva de la mine... dintrastea...

iar io ... le ziceam: - salut ea e mama!, si la vara o sa fiu tata...

promisesem ca nu o sa stau mult asa ca ... cateva fete au scapat tocmai cand maicamea incepea sa isi piarda rabdarea vis-a-vis de destrabalare ce i se infatisa... fata de betivii ce incepusera sa se manifeste...

sicer ma asteptam ca maicamea sa se ea de femeile de acolo... si sa le puna la punct... insa a fost rabdatoare si atenta... singura exceptie a fost la iesire cand le-a zis cateva de "dulce" catorva tipe de langa noi... cred, din ce imi explicase apoi mama ca erau niste cunostinte din bar fly si vama de ale mele ...

daa in club nu prea am ras... in schimb cand a inceput mama sa povesteasca ce a vazut... ei sa te tii... de la felul cum dansa tipa cu scanul, pe care il "gonea", la felul in care isi unduiau unele parul... si tot asa

una peste alta cred ca mama a avut un mic shoc legat de ce se intampla... si nu a vazut mai nimic...klar trebuie sa o duc si in vama...

va pup !!

vineri, noiembrie 30, 2007

.... MATEI, ASA SE PARE LA PRIMA VEDERE...



mama lui e ferm convinsa... o sa-i vedem sexul si o sa stim daca e Matei sau daca e Stanca... oricum nu asta e prima veste

a da! prima veste, de dimineta a venit mama la Bucuresti asa ca va pot spune si voua acum ca ea stie ca o sa fie pentru a patra oara bunica:

MISHA O SA FIE TATA!!!!!!!

....ADICA MISHA E TATA INTRUCAT IN PANTECUL IUBITEI LUI E UN VIITOR COPIL


YHAAAAAAAAAAAAAAAAA !!!!!!!!!!!!!!!!

asadar fara prea multa palavrageala Codruta e insarcinata cam de vreo 2 luni si ceva, asa ca pe pamant va mai apare un Spiridon...

stiu ca suntem multi, (PENTRU CEI CE NU STIU MISHA MAI ARE 4 FRATI SI 3 NEPOTI) insa nu va faceti griji... o sa fim si mai multi =)))

iar daca acum vi se pare mic ... la doar 3,5 cm, asa este! insa de la data pozei deja a mai crescut... si crreste tare repede in pantec, vine sa se bucure de viata alturi de pariti si restul lumii...

mailurile de felicitare, sfatuire... etc pe: silviu_spiridon@yahoo.com

in rest o sa sarbatorim cand ne vedem....

miercuri, noiembrie 28, 2007

DESPRE.......


Despre…..

…. Nu pot spune ca in ultimile 10 zile mi s-a intamplat ceva care sa ma faca sa postez musai pe blog… iar pana acum mi-am cam tinut obiceiul de a posta saptamnal…. De fapt inca nu pot spune intru totul… deoarece evenimente sunt… au fost si cateva musai de spus… insa am decis sa nu fie spuse mai devreme de vineri… iar faptul ca va zic despre aceasta intenitie: ca vineri o sa postez despre acest ceva, despre ce va voi spune, sau mai bine zis ce va voi anunta… ea ca si cum as spune…

Pana atunci despre… despre faptul ca anul 2007 este un an deosebit, care in toamna lui isi arata roadele … de altfel ca orice an… nu cred ca am semnanat in primavera lui sau nu doar in aceasta primavara…

Codruta imi spune deseori ca noi oamenii ne pregatim …
Ca pe noi oamenii ne Dumnezeu ne pregateste pentru ceva… si mi se pare ca toamna acestor roade ce se arata, este cumva fructul a unor ani in care, cei ce ma stiu isi aduc aminte, ca nu mi-a fost usor… si desi nu m-am plans.. intrucat nu imi sta in fire … am cautat... si blogul mi-e martor, ca nu mai tarziu de acum un an, aveam impresia sau vedeam ceva din drumul vietii mele….

Cand faceam sport in liceu… am atins performanta prin vizualizarea telului… acum aceste teluri imi sunt revelate intr-o aratare cumva stiuta de subconstienul meu insa niciodata asa de conturata… niciodata asa de colorata si complexa…

Vedeti voi… omul nu cred ca poate sa aiba success in nazuintele sale fara sa nu simta fara sa nu creada in nazuintele sale… iar aceste nazuinte, el trebuie sa si le proiecteze… sa si le releve siesi… de multe ori ne e greu sa avem viziunea a ceea ce trebuie sa nazuim, iar Dumnezeu… prin mijloacele sale prin vocile, faptele, prin oamenii pe care nii scoate in drumul vietii poate sa ne ajute sa ne dam valul de pe ochi si sa avem viziunea nazuintelor….

Toti “suferim” de credinta exceptionalui fintei ce trebuie sa fim… multi cred ca ne dorim sa fim ceva si mai ales cineva… iar acest ceva, acest cineva a salasluit in mine din frageda pruncie … culmea este ca … din ce in ce mai mult simt ca mi se arata drumul implinirii… habar nu am si nici nu ma intereseaza daca el va coincide un destin exceptional in sensul public… nu tin .. sau nu naziuesc neaparat sa am un destin exceptional si prin gradul de publicitate … tin insa ca destinul meu sa fie exceptional prin felul de a ma bucura de viata oferita… prin Mama, de Dumnezeu… tin ca eu sa simt chiar si cand ma cac, ca fac ceva foarte bun …ceva foarte placut si la naiba asa este !!!!… e chiar frumos sa te usurezi… e chiar o senzatie frumoasa… un moment placut… nu este asa cum incerca o fosta colega de birou sa ma “educe” un act murdar… stanjenitor… nu ! oamenii merg la buda si o parte dine ei se bucura de eliberare…

Mi-a venit aceasta comparatie in minte deoarece vreoiam sa arat inca o data ca noi oamenii uitam sa ne bucuram ca existam… uitam sa traim… luptam in razboaie ce uneori nu ne aprtin… pe care altii sau societatea ni le dau.. chiar impun… si in loc sa conjugam ceea ce ne face placere sa facem…. cu trairea existentei…ne cufundam in acele lupte ce ne imblonlavesc, ce ne manca bucuria vietii … fiind expusi in societatea ce ne inconjoara ne teme sa recunoastem ca asa ne-ar place sa traim… si ne incarncenam sa nazuim dorintele altora… ajungem sa ne trezim rotite in ceasuri, intr-o socitate ce este departe de a creea mecanisme elvetiene… si nu ma refer doar la societatea romaneasca in deosebi… nu cred ca suntem mai buni sau mai rai decat altii… poate putin complexati de complexele pe care le cautam pentru a ne justifica…

In fine prea aberez… da va ziceam ca imi dau seama de forta interioara care ma impinge…. Si desenatul mi-e martor de implinirea pe care o am cand reusesc sa desenez…

Iarasi sa nu uit sa va spun ca fara a gandi pozitiv… nu cred ca se poate merge inainte decat rostogolit pe valea unei vieti aflate ca o oaie in turma dusa de cine stie ce cioban…

Deh sa fiti curiosi si sa cititi vinei ca merita… sau sa ma sunati sa ma intrebati…

Ce sa va mai zic.. aaaaa ca mie dor de multi din voi… ca finta sociala ce sunt imi lipsiti… nu atat cat sa ma vait de durere, dar vreau …asa din cand in cand, o noapte de bar fly sau o seara de vama…

Toamna, iarna au farmecul lor, au doruri din vara ce se implinesc doar acum… si ca exemplu va spun ca abia astept acea noapte de mers la colind… acele nopti de la petrecerea de revelion care in banalitatea lor mi-s dragi ca traiesc si ma veselesc, ca ma bucur cu cei dragi sau cel putin o parte…

Va pup ! si chiar de ne-am vazut mai rar .. sau deloc sunteti in mine… iar fiecaruia din voi ii doresc sa caute a nu se uita pe sine … ii doresc sa nu uite a se intreba si explora astfel incat activitatile cotidiene sa il bucure… pentru ca soarele rasare in fiecare dimineata..

Pe vineri!!! …

ps de la ultima postare... am fost brasov, am fumat narghilea cu tata lui codruta si cu tibi... nu am desenat, am iestit de vreo 2 ori, am primit muraturi de la mama...

luni, noiembrie 19, 2007

NUMELE MEU E.... HORIA BOJIN




DA... NUMELE LUI E HORIA BOJIN, probabil multi artisti plastici stiu asta si stiu cine este, probabil minim 80 % din clientii de la Papi stiu cine este si il recunosc pe Horia...

eu... ma aflam cu Mircea la Papi, la inceputul saptamanii trecute, dupa vreo ora si ceva de pufait din narghilea, Mircea are minunata idee de a il suna pe un amic de al lui: Horia Bojin sculptor, sa il invite la Papillon sa ni se alature...

avand treba ne-a refuzat, asadar ne-am deplasat noi la el dupa ce in prealabil s-a "lipit" de noi o damingeana in care mai erau vreo 3-4 litri de vin, eram in drum spre altelier cu tot cu Dana....

si am ajuns, pentru prima data in viata mea intr-un atelier de sculptura, in curtea plina de materiale (butuci si piatra)a unei case ... ca un atelier rustic, ca o anexa de lucru, se afla atelierul lui Horia....

ne-a primit vesel, plin de spriritualitate... am debarcat damigeana ... am dat drumul la narghilea ... iar Horia ar fi fumat o pipa, insa ramasese fara tutun... iar eu aveam deoarece tocmai primisem.. si i-am oferit....

si... am vorbit, am pufait, am povestit, am vazut o parte din operele aflate in lucru... iar am vorbit...

am avut un schimb esuat de palarii, pentru ca imi era draga palaria mea, pentru ca ii era mica lui Horia... m-am ales pana la urma cu o sapca de lucru de-a lui, ca dar pentru colectia mea de obiecte de pus pe cap ... am fost surprins de gest... cu atat mai mult cu cat pentru mine aceste obiecte inseamna foarte mult...

... am vazut poze cu lucrari executate... am discutat despre ce ma mana pe mine, sa fac aceste desene... am primit si o prima lectie despre desen si materiale...

mi s-a permis sa "colaborez" putin la un sesen aflat in lucru, nu mi-am permis sa intevin decat in zona sfarcurilor ... pentru un plus de volum... si pentru o secunda am "descris" putin par pubian, ce imediat a fost sters... ca asa ceva nu se mai poarta de mult...

am fost pus in fata unei foii sa desenez... si cu minte goala de orice idee in acel moment, a iesit ceea ce vedeti atasat... si astfel mi-am dat seama ca Horia imi produsese o puternica impresie.... a desenat si el ... si am vazut diferenta data de valorea pentru care voi munci ...

Am iesit cu Horia si la carciuma... unde nu am mai "avut parte" de prezenta lui deoarece prea multi doreau sa discute cu el... si intr-un final cand sa ne apucam sa discutam unul ... mai insistent nu vroia sa plece de la masa...

mai vedeti si pe ...

intalnirea cu Horia... pe care nu doresc sa o amanuntesc foarte tare acum, a fost pentru mine cea mai importanta intalnire pe care am avut-o in timisoara... a fost ocazia de a descoperii un om foarte interesant... mai ales prin prisma simturilor extra senzoriale... a "chimiei" data din prima, la o intalnire..

desi aparent pare dur.. are o personalitate puternica, am intuit.. si in parte am avut si ocazia de a descoperi, in scurtul timp ramas la o a doua intrevedere... o latura sensibil a lui, o personalitate calda... un om aparent aspru imi parea de fapt un om plin de suflet si lumina... un om pe care il puteai descoperi, daca aveai putina rabdare si curaj sa vezi dincolo de apatenta imagine plina de sine (scuzati pleonasmul fata de artisti)...

mi-e drag acest om... si sper ca asa cum am descoperit in ultima vreme oameni exceptionali, inca din prima clipa a intrevederii... sper ca si cu Horia sa dezvolt o prietenie pentru cel putin o viata...

ca orice om ce are darul creatiei si el este plin de viata ....

singurul regret este distanta ce ne desparte... singura asteptare este revederea curanda la care sper...

ma inclin si te imbratisez!!!!!

Misha

marți, noiembrie 13, 2007

A FOST ... ZIUA MEA, VENISAJUL EXPOZITIEI.... ESTE EXPOZITIE, SUNT... LA TIMISOARA





DAP

a fost ziua mea... pe 7 si am sarbatorit-o cu mancare la birou, gatita de mine acasa, bere cu apropiatii si familia seara....

se pare ca luna acesta ... a nasterii mele aduce de fiecare data evenimente importante sau precede evenimente importante ... si despre acestea va voi vorbi...

dupa ce m-am intors de la timisoara timpul meu liber a insemnat pregatirea expozitiei... cu o exceptie/extravaganta si anume ziua mea...

asa ca pana la ziua mea am desenat... cu o pauza datorata crizei de rinichi si petrecerii ocazionata de ziua lui alex... in rest pace si prietenie... adica desen...

mi-e greu sa nu imi adun oamenii aproape ... mai ales la ziua mea, nu se compara cu petrecerea de acum un an din bar fly... si nici nu a beneficiat de tratamentul pragului dintre deceniile doi si tre din viata mea ... m-am decis tarziu sa o serbez... am serbat-o chiar in mijlocul saptamanii... desi ma gandeam ca o sa fie un sprit de familie... pana la urma trebuia sa ma revad cu acesti oameni ce imi sunt dragi si care in mare parte au si reusit sa onoreze o invitatie cam de pe o zi pe alta facuta de mine...

am beut, am tras narghilea, am povestit, am primit cadouri, am... sarbatorit.... in grande, el comandante... a fost ok si m-am bucurat tare...

am primit tot felul de daruri faine si mai ales accesorii pentru desen si pictura...
pentru toate cadourile multumesc!!!

a fost joi ... sfantul mihail si gavril... a fost iar ziua mea... mai restransa de asta data... am mers si pe la b irou sa nu las lucrurile in coada de peste... am desenat ca mai aveam de lucru si am plecat la timisoara....

la 11.45 este tren... la 11.25 inca nu iesisem din casa ... nu mi-am dat seama ca trenul nu o sa astepte un artist... asa ca nu ma grabeam :)))))))

noroc ca exista si oameni rationali in viata mea, codruta intrebandu-ma daca mai mergem, moment in care m-am panicat, intr-o clipa m-am inbracat... si cu un geamantan plin cu 6 narghilele si tutun... am ajuns la un taxi, ce atrecut de 2 ori pe rosu si cu 7 minute inainte de a pleca trenul io bagam carca cu bagajele iar codruta cumpara bilete... si am ajuns in tren... UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUURRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

asa senzatii nu mai traisem neintentionat de cand calatoream cu barsan....

in tren, cald, foarte cald... si nici un strop de apa ... nici un strop de lichid....nu tu vagon restaurant... nu tu oamani milosi sa dea un mar ... o gura de apa....

sa va mai povestesc ca toata ziua poftisem la o bere si ca nu am baut-o ... si deja aveam o pofta veche de 8 ore...

de sete am adormit... m-am trezit prin gari fara speranta... fara chioscuri si in craiova... chiosc!!!!!!!!!!!!!!! lumina in el... speranta im mine... am zburat din vagon... am ... am... imi venea sa sparg vitrina cu tot felul de lichide as fi baut si frutti fresh... as fi baut si skol.. as fi spart geamul... chioscul avea lacat pe usa....

am supravetuit...

la vreo ora.... o gra o salvatoare gara cu un salvator chiosc.. am intrata agitat de frica sa nu imi plece trenul... am cerut apa plata.. nu o gaseam decat pe cea minearala am cerut bere ca era alturi.. am luat bere... am luat un sprite... si am plecat....

am trezit-o pe codruta... barbatul ei invinsese aveam lichide...

am dus berea la gura si am ras jumatate... am pus sprite in ea... si incepeam sa simt ca transpir... da .. sa transpiti poate fi un semn bun... deoarece pe o caldura sahariana din compartiment eu nu transpirasem defel... eram pe cale sa ma mumifiez prin deshidratare si acum scapasem... transpiram usor... foarte usor...

am adormit... am vazut dotarea de calatorie a unei domnishoare navetiste, adica o perna cal de un metru si mai bine lungime di de vreo 30 de centrimeti latime pe care o modela in fel si chipul spatarului pentru a anihila orice disconfort ... si o imbratisa recunoscatoare pentru acester servicii confortabile....

la 8 si cu 20 de minute intarziere ne astepta in timisoara mircea...

expozitia...

pentru ei ce nu stiu cafeneaua, barul papillon din timisoara sa intre pe: www.papilloncafe.ro .... despre expozitie si despre vernisajul lasarii ei o sa scriu pe cealalta pagina de blog www.peretele.blogspot.com... sper chiar azi, pana atunci..... mi-a placut si imi place cum a iesit... voi sta o saptamana sa fiu alaturi de desene...

p.s. din aceasta perioada nu prea am poze asa ca sus sunt doar doua poze asa.... sa nu fie goala pagina ...

vineri, octombrie 26, 2007

UN AN... SI MULT MAI MULT


Un an ….

UNNN AAANNNNNNNNNNNN !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

DA CAM UN AN SI CATEVA SAPTAMANI …. ATAT SE FACE DE CAND AM OBICEIUL DE A SCRIE PE BLOG, IAR CEEA CE A INCEPUT CA FIIND UN PARTENER DE DISCUTIE, ACUM ESTE O PARTE A IMAGINII MELE…

DE CEVA VREME NU AM MAI SCRIS DOAR ASA …. FARA SA FIE NEVOIE DE O CALATORIE DE O IESIRE…. UN EVENIMENT CA ACESTA ESTE O TRAIRE, LUNGA DE 12 LUNI ESTE ….

O LUNGA EXPRIMARE, ESTE CEEA CE SE INTAMPLA CU MINE… CEEA CE VINE DIN INTERIORUL MEU SI SE MATERIALIZEAZA CA UN EXTERIOR IN CEEA CE VEDETI VOI…. SI MAI ALES CITITI CAN AVETI TIMP SI CHEF…

DE MULTE ORI (NU STIU CATI MA FELICITATI PENTRU ACEASTA ACTIVITATE) CAND ANIVERSEZI.. CAND SARBATORESTI SIMTI NEVOIA DE ….. DISCURS !!! DISCURS…!!!!!!!!! POATE ASTA AR SRIGA UNIII… CA LA OSCAR ! CA LA NUNTA !

ASA CA O SA II MULTUMESC ILINCAI CA FARA A O CUNOASTE NU AS FI AJUNS SA MA DESPART DE EA SI NU AS FI SIMTIT NEVOIA DE A COMUNICA… O SA II MULTUMESC LUI MANU CA M-A AJUTAT, LUI MARIUS LA FEL … LUI PETRU CA A DUS CARTEA… LUI MISI CA I S-A PARUT MISHTO DENUMIREA… LUI FLORIN CE MI-A ZIS CA ACUM 10 MINUTE CA DESI NU VORBIM DES IMI CITESTE BLOGUL… LUI MIRCEA TOMA CA MI L-A PREZENTAT PE MIRCEA LESCHIAN … LUI MIRCEA LESCHIAN CA MI-A FOST UN TOVARAS ASA DE BUN IN VARA SI CA MI-A INCURAJAT SCRIERILE… LUI MIRCEA LESCHIAN CA MI L-A PREZENTAT PE STELIAN… LUI STELIAN CA MI-A OFERIT POSIBILITATEA SA FAC PRIMA EXPOZITIE… LUI DUMNEZEU CA MA AJUTA SA FIU OK SI SA AM RESURSE CARE CATE O DATA SUNT FINANCIARE SI MA AJUTA SA IMI IAU UN TELEFON CU APARAT FOTO .. LUI KOST CA IMI MI-A FACUT AFISUL, LUI MIRUNA, IRINA SI TUTUROR CARE MA FELICITA PENTRU POZE… ADEI CA IMI PREZITA BLOGUL CA EXEMPLU LA SEFI… SI MAI ALES LUI CODRUTA CA IMI DA MULTE INCURAJARI SI MA ASEZA IN MIJLOC…

CRED CA SI MAMA S-AR BUCURA DAR NU ARE INTERNET, IN SCHIMB VASILE A FACUT-O, ADICA INTRE TIMP ARE NET… SI DE SI NU O ZICE STIU CA E MANDRU DE MINE DE MULTE ORI… O VA FACE POATE SI ION CA TOCMAI ISI PUNE NET…

DUPA UN AN … DE BAR FLY, DE VAMA…. DE ORICE… MERG LA TIMISOARA SI AM O EXPOZITIE … SI DATORITA OANEI CARE M-A INCURAJAT SA REDESENEZ LA UN MOMENT DAT…

SUNT MAI MULTE CULORI… SI ACESTE CULORI ACUM NU SUNT ORIUNDE CI IN VIATA MEA… DE MULTE ORI NU POTI SA REDAI CEEA CE VREI SA COLOREZI PE PAGINA IN CUVINTE… INSA CRED CA UNII DIN CEI CE MA CUNOSC PERCEP ACESTE CULORI CE IMI FAC VIATA….

DE MULTE ORI NU AM PUTUT SA SCRIU CEEA CE ERA POATE MAI PROFUND… DIN CAUZE DE LOGISTICA, NE AVAND LA MINE LAPTOPUL SAU CALCULATORUL…. SI VALTOAREA ZILELOR TE FACE SA LE LASI IN URMA …TRAIRILE NU SUNT UITATE SI DIN CAND IN CAN LE VOI SCRIE PE BLOG… IAR ELE VOR FI ACTUALE INTRUCAT FORMEAZA … VIATA… SI ATAT TIMP CAT EXIST VOR FACE PARTE DIN MINE…

VROIAM SA DESENEZ IN ACESTE CLIPE O EXPONATA CE IMI VA COMPLETA EXPOZITIA… INSA MI-AM ADUS AMINTE DE ACEST AN, DE CATEVA SAPTAMANI STIU CA SE FACE ANUL… IAR AZI PE 25 OCTOMBRIE CAND SE FACE UN AN… DE FAPT MAINE PE 26 CAND AM STIUT CA E GATA SI POT ORICE POSTEZ POATE SA DEVINA PUBLIC.. M-AM DECIS SA MAI AMAN DESENUL PENTRU MOMENT SI SA SCRIU CA UN OMAGIUA A CEEA CE A INSEMNAT ACEST HOBI: A SCRIE PE BLOG….

AM INCERCAT SA NU LEZEZ PE NIMENI SI SA NU INCALC INTIMITATI PRIN POSTAREA PE BLOG…SPER CA AM REUSIT… IAR DACA NU AM REUSIT, A FOST FARA CEA MAI MICA INTENTIE…

NU CONSIDER CA SUNT TALENTAT LA SCRIS SAU CEL PUTIN INCA NU ACUM… INSA IN DECURSUL ACESTUI AN AM REUSIT SA SCRIU FARA A MA ORI O CLIPA… SI CEI CE CITESC BLOGUL MEU AU OBSERVAT CA SUNT SI MULTE GRESELI FIE DE ORTOGRAFIE FIE DE EXPRIMARE… ACESTEA SUNT DOVADA CA SCRIU FARA A REVENI PE PAGINA… CA UN FLUVIU… BA NU CA O APA DE MUNTE… POATE CA MOLDOVA LANGA CARE AM CRESCUT…. ESTE DOVADA SCRISA CA CEEA CE AM SIMTIT IN INTERIOR AM LASAT LA EXTERIOR… FARA MACAR COSMETICA DE BAZA A CORECTURII ORTOGRAFICE…

DRAGILOR UN AN, UN ANNNN … OM VEDEA CE O FI, PENTRU MINE ACUM E IMPORTANT CA UNUL DIN HOBIURILE MELE… DESENUL SI OARECUM FOTOGRAFIA.. POATE DEVENI TALENT…

PUN DESENUL IN PRIMUL RAND INTRUCAT EL VINE DIN SUFLETUL MEU STIMULAT DE EXTERIOR… EXTERIOR DAT IN CELE MAI MULTE CAZURI DE FOTOGRAFIE, CA O IMAGINE CRUDA A REALITATII … DE ACEEA IN IMAGINILE PRODUSE DE MAINILE SI OCHII MEI PRIN DESEN SI FOTOGRAFIE VETI GASI CEL MAI ADESEA OAMENI… PENTRU CA EI SUNT VARFUL TOFIC AL CEEA CE VIU PENTRU MINE… DIN PACATE TRECATOR PENTRU MULTI ALTII CARE NU VAD VIATA IN MOMENTELE IN CARE EU O OBSERV CA MA COLOREAZA, INSA UN PIC DIN ACESTE CULORI VOR RAMANE INTOTDEAUNA … SAU MACAR PENTRU MULT TIMP VESNICE PENTRU CA SUNT DECIS IN CONTINUARE SA EXPUN… CU ATAT MAI MULT SI MAI PUBLIC DECAT PANA ACUM…IAR UN PAS DIN URMATORII E TIMISOARA, 10 NOIEMBRIE, PAPILLON, INTERIOR MISHA EXTERIOR, EXPOZITIE DE DESEN SI FOTOGRAFIE ….

PENTRU CE CE O VETI PUTEA VEDEA VOI AVEA ONOAREA DE A VA PRIMI … VA VOI SERVI CU NARGHILEA SI IMAGINI CE IMI COLOREAZA VIATA

PUP!

SI SA NU UITATI CA VIATA ARE SUFICIENTA CULOARE CAT SA NE FACA SA NE BUCURAM DE FIECARE CLIPA

marți, octombrie 23, 2007

PANA LA... TIMISOARA... INAPOI si MAI ALES putin despre EVENIMENT






















a fost iar week-end si iar cu greu apuc sa scriu

pe 10 noiembrie voi avea un vernisaj la timisoara, in papillon, voi expune desene si poze, voi avea narghilele cu mine ... cam 6-7 si las ca va mai povestesc...

pentru a face acesta expozitie trebuia sa ajung neaparat in timisoara iar acest w-e ce a trecut era primul disponibil, asa ca zis si facut...

inedit este ca era primul drum catre timisoara cu trenul si cred ca cel putin a zecea vizita in timisoara... de mult vorbeam cu marius ca ar fi interesant intr-o zi sa mergem cu trenul pana la timsoara ... si uite ca s-a intamplat, am ajuns cu trenul pana acolo...

nu inainte de a imi da duhul sa ajung la tren ca era sa-l pierd si nu inainte de a povesti putin despre cat de fain este acest drum pe valea dunarii...

asadar la un moment dat dupa Balota incepi sa vezi in zare Dunarea... mai intai timid printre copacisi apoi din ce in ce mai vizibila.... pana la limita data de malul stancos al fluviului.... pe sub sosea prin tunelesi iar pe stanci si iar tunele si iar pe stanci... cu viteza scazuta cate o data ...

ramasesem singur in compartiment de ceva vreme... terminasem o bere eram pe cale sa o termin pe a doua, de mult mancasem cele trei banane asa ca mai bine de o ora cat a durat acest traseu ... pana la herculane am stat pe geam cu aparatrul la indemana pentru a poza, desi nu foarte frig la final mi-am dat seama ca imi cam inghetasera degetele de la atata pozat….

imi place foarte mult acesta zona si inca de cand am ajuns prima data la cazane am cautat poze si povesti despre aceste locuri… despre insula ada kaleh, despre cum se urcau vapoarele printre stanci trase de cai…

dupa herculane am mai reusit 2-3 poze in fuga trenului am terminat de baut ultima cutie de bere si m-am dus la vagonul restaurant … ca ma razbise o foame cam mare …

no! la vagonul restaurant nimic tipenie de om… un calator si 2 chelneri, cam dupa vreo 5 minute a mai aparut un calator si a fost totul ceva mai animat… calatorul s-a adeverit a fi un puscarias eliberat in drum spre casa… poveste aflata de la unul din chelneri cand acesta adormise … deh zicea si chelnerul ca: “… suntem toti oameni… “

ma apropiam de timisoara, eliberatul dormea, doua pustoaice oltence se ingesuiau pe scara in fiecare statie sa fumeze si sa-si rezolve problema unui iubit ce le stia in alta parte.. io mai pozasem ultimile doua statii si se cam scursese si timpul… timisoara bine te-am regasit….

mircea, ma astepta in gara, am mers la el am mancat am tras o pipa… si am iesit sa ne vedem cu stelian care ne astepta cu inca niste prieteni si cu colegele din fundatia rubin la taverna grecesca, daca am memorat bine, un local foarte fain nu prea mare, decorat cu multe obiecte vechi si cu peretii plini de carti cu un manechin din plastic ce statea picior peste picior pe bar, asa cum se vede si in poza de sus… am baut vin si am sters-o la TM Base… da parca asa se chema, niste concerte hause sau ceva de genul freaca discul in niste hale parasite in care inainte era o fabrica de conserve de legume cica fructus… interesanta ideea … am baut ceva, am dansat ceva, am pozat laserele, obosit spre dimineata am plecat spre mircea… care sta central asa ca am mers pe jos pana la ei…

daca e week-end e targ mai ales de vechituri sau solduri, unde va in timisoara, cu o mare experta dana... am pusces la achizitii... de cum am intrat in incinta targului in drapta pe jos o vanzatoare avea insirate diferite obiecte ce ii prisoseau, printre ele si o casca rosie de motociclist dintraia tip castron .... 6 lei, am luat-o ... nu mi s-a parut cine stie ce fiind intr-o stare foarte proasta deoarece musamaua era dusa complet..

imi place din cand in cand sa iau chestii de pe la mana a doua... mai ales ca in ultima vreme am gasit multe obiecte de vestimentatie, de pus pe cap int-un magazin din bucuresti... asa ca sperantele mele erau mari in privinta acestei vizite ..

dupa ce ne-am amuzat vreo ora pe tema chestiilor de imbracat pe care le poti gasi.... de la salopete din puscarie pana la chiloti :)) eax... asta cu lenjeria intima nu am inteles-o ... de ce ai cumpara chiloti la mana a doua, nashpa !!!

cat exista speranta exista si implinire, pe o masuta pe trei randuri, palarii...multe palarii vreo 15 bucati cel putin, asa ca da-i la probat si ales... vreo 30 de minute cred ca le-am verificat.. si am gasit ce imi lipsea din colectie: palariile !!!

asa ca m-am ales cu una care imi place foarte mult, ca de 3 zile o port, si inca cu 3 palarii de diferite culori si decoratiuni, una cu pene, una cu snurruri... parca de tirolez, iar una entru codruta, rotunda si cu o bretea rosie... foarte faina... iar in final si doua basti ...

bilant 4 palarii si 2 basti... yahaaaa!!!!

sa mergem mai departe, adica sa mancam, paste ... si la cumaparaturi pentru seara cand vom manca pizza cu baietelul lui mircea, foarte simpatic de altfel

asa cum le-am zis le-am si facut !

si dupa pizza, narghilea, rom spaniol.... si cam cu burta plina am plecat prin oras, prima data in club 30, acesta imi aduce aminte de discotecile din anii 80-90, cu multe globuri din oglinda pe tavan de toate dimensiunile, muzica din anii 70-90, foarte mishto... per ansamblu mi-a placut, dupa acesta un club... de gay :D, nu stiu de ce am ajuns acolo, oareceum pentru ca era in drum spre club dark am inteles io si pentru nici unii din noi nu vazusem un club de acest gen pana acum... eu ma consider tolerant insa nu m-am simtit in largul meu i acest spatiu si mi s-a parut ca mai toti epatau... in fine fiecare doarme cum isi asterne..

la dark era plin si era aproape 3 dimineata ... asa ca am baut o votca in papillon si am maio povestit ceva .... si somn...

duminica urma sa discutam mai mult despre organizarea expozitiei si e duminica si aproape ora 12, asa ca am spalat vasele si am pus de cafea pana sa se trezeasca lumea... am plecat la stelian la acasa, la gearmata... unde o data mai dormisem cu marius pe camp in cort, ... iar locuri oarecum cunoscute.... mai degraba auzite...

dragut la stelian, buna papa, faine discutii, gustoasa palinca...aaa si sterlian a apreciat palaria mea... seamana la forme cu a lui, tip panama... am vorbit despre toate, de la expozitie la societate si istorie...

si w-e s-a incheiat, trebuia sa merg la steli dupa bagaj si repede la gara ca pierdusem deja un tren de pe al 8:30... la gara, hmmm

la gara, doamna de la o caserie unde se putea plati cu card... ca sa nu raman cu putin cash in buzunar, me-a sfatuit sa mai asteptam, am mai asteptat sa vina trebul de la belgrad care trebuia sa plece inaintea celui de 10:30 ce se forma din tiimisoara... am asteptat... am discutat... a venit trenul de belgred, iar pentru prima data in viata mea de utilizator de card nbu am putut plati electronic deoarece cfr-ista nu stia sa foloseasca pos-ul... de cacat ! in fine noroc ca aveam bani suficienti...

nimerisem naspa vagonul, naspa companion urcat de pe la lugoj si mai apoi de prin zona craiovei... ca foarte greu am adormit...

s-a dus w-e, s-a dus si calatoria, m-am revazut in casa... cu codruta... si de acum organizare !!!

asa ca voi reveni cu detalii despre eveniment, pana atunci e bine de stiut ca va avea vernisalul pe 10 noiembrie si ca va dura cam 2 saptamani ...

marți, octombrie 16, 2007

SANDA... COLONIA INGERILOR... ARTA LA PATRAT











Despre …..

Nici nu stiu daca imi ajunge timpul si “spatiul“ sa scriu ce s-a intamplat in week-end cu mine … klarrr e de bine si e mult mai calitativ... Si asta fara sa mai am cum sa merg in bar fly…

Inainte de toate e viner... a fost, cand trebuia sa inceapa week-endul si intr-un final am ajuns acasa dupa peregrinari …. am ajuns la Izvor adica de unde ma scoate metroul afara catre casa... Si am asteptat-o pe Ada sa ii dau biletele la Sanda ….si m-am oprint la magazine sa iau branza, vin si paine intrucat lipseau din dotarea de consum a casei …

Treburi administrative acasa, Codruta vopsea … si ne-am mai intins cu ceva administrative pana sa ne vedem cu Kost si chestii mai linistite asa de narghilea si bere…

a doua zi.. important ca deja sambata fiind, cam termin cu ce aveam de renovat prin apartament si structurarea programului duce catre concertul cu Sanda, adica ceva despre care am tot scris si stresat lumea….

Asa ca finele zilei de sabata a fost recompensat pe masura muncii, prin concertul cu Sanda Weigl, ce pe la 19 trebuia sa inceapa…. Am luat masa pe fuga si cu familia stransa la un loc cu inca ceva prieteni… am ocupat randul 5 din sala de teatru de la Odeon in intregime.

Ca un mare fan Costel (amic de al meu) a venit de la munte doar pentru concert, Aminia iubita lui petru…. Trebuia sa ajunga la concert din Bucuresti… I-am alaturat deoarece impreuna au intarziat la concert… unul din cauza traficului, ea din cauza cizmelor… dar sansa lor a fost lipsa unor suporturi de partituri… care au amanat incepere concertului cu vreo 20-30 de minute cred….

La concert… multa lume bunutza… de la Geoana si Mircea Toma…. Pana la Exarhu, domnii Tanase: Iulian si Stelian, Iurie Darie… si nu neaparat in ultimul rand cunostintele din vama … cei doi Shoni, Beni….. etc.

Desi nu era insotita de aceeasi muzicieni ce i-am ascultat alturi de ea in albumul primit de la Iulian Tanase, Sanda mi-a placut, voce superba, prezenta scenica … desi vizibil emotionata, in sala fiind si mama ei, s-a acomodat cu publicul bucurestean, atat de tare ca in final au fost cerute cel putin 3 bisuri… daca nu ma insel…

Desi nu erau aceeasi instrumentisti ce m-au fermecat pe inregistrarile ascultate prima data… si banda actuala era buna, vilonista parca nu reusea sa tina ritmul… insa contrabasistul si saxofonistul buni !!!!

Cred ca alegera desfasurarii concertului in teatrul Odeon a fost foarte buna… deoarece un concert cu ea trebuie sa fie unul in care sa o ai aproape, cred ca ne-a cantat cam putin… cred ca ar trebui sa vina mai des pentru concerte in tara…

Dupa concert am fost invitat la Shoni, la carciuma lui din Bucuresti, sa ne vedem cu artistii… cu ceva bautura, lautari… si alte distractii dintrastea… invitatia a fost ca o cireasa de pe tort si ma bucur ca astfel am avut ocazia sa o cunosc… ca am avut ocazia sa fim alturi oameni care apreciaza existenta undeva peste ocean a unei Maria Tanase, prin voce, a unei ambasadoare a muzicii romanesti prin repertoriul abordat…

Si desi am ramas cam singur la un moment dat, Codruta, Dumitru si Ioana parasindu-ma in primul val… si Cristina cu prietenii in al doilea val, a fost ok, am mai conversat cu lumea … si mai ales cu lautarul… scripcarul… Nea Jean… dupa cum singur mi-a spus, un tigan-lautar, cu o voce ce imi aducea aminte de taraf de haiduci… din neam de lautari, facand parte din familia Vijelie, numeroasa … deoarece asa cum spunea el: “…noi tiganii facem multi copii, sa mearga samanta mai departe…”, si ca sa imi confime mi-a povestit de familia de 7-8 copii din care provine...

Pe la un 2-3 s-a incheiat si petrecerea, nu inainte de a asista la o discutie interesanta cu Sanda si mama ei… mama care foarte dragutz ne-a invitat la Berlin sa o vizitam cand suntem prin oras…. Discutie presarata cu multe amintiri si povesti despre existenta a doua femei ce imi par extraordinare…

Duminica,

pentru ca e un week-end cultural si pentru ca aveam pe dupa pranz sa raman singur, Codruta mergand la Brasov… pentru ca Zetu imi zisese sa merg la o piesa in care juca la teatrul mic… pentru ca a venit si Mircea in Bucuresti… In pralabil … imi facusem si plinul de plimbat mergand aproape 3 ore prin oras pe jos… s-a intamplat sa merg la piesa de teatru: Colonia Ingerilor…

Celor care nu au citit postul anterior despre piesa de la Laptarie pe care am vazut-o in aceasta saptamna… le reamintesc ca de ceva vreme mi s-a parut ca am parte de diletantism teatral de fiecare data cand ies la teatru… am pus aceasta impresie si pe seama nepriceperii mele in ale teatrului…

Insa duminica am vazut o piesa de teatru pe care o consider una din cele mai bune din ultima vreme… o piesa de ARTA teatrala… si cand zic asta nu inseamna ca laud neaparat toti actorii din piesa … insa marea majoritate au jucat admirabil… Cristian Iacob a jucat mult mai bine decat in Laptarie, Zetu mi-a placut.. mi s-a parut doar putin incordat la un moment dat, de Repan sau Popescu… ce naiba sa mai zic ca e greu sa nu fie buni… regia si scenariul mi-au placut… ce sa mai zic de decoruri… v-as povesti mai multe dar cred ca mai potrivit este sa mergeti si sa vedeti piesa…

Am inteles ca a fost si premiata piesa… insa pentru amanunte mai googaliti si voi!!

La inceput nu ma prinsese, insa pe parcurs … invingand si starea de somnolenta ce ma luase de la masa servita chiar inainte de spectacol… am, reusit sa ma conectez si sa percep piesa…ceea ce mi-a creat o stare foarte placuta

Dragut am redescoperit, asa cum mi se intampla de minim 3-4 ori pe saptamana ca locuiesc intr-o zona faina… in centrul “cetatii”… iesind de la teatru am mai mers doar 100 metri si eram acasa…

O implinire a incheierii unui week-end fain… ce s-a incheiat acasa la un pahar de vin cu narghilea si povestiri din copilarie…

Am dormit pe canapea singur…
Excelent !!! … de acum ma asteapta Timisoara si expozitia…

p.s. stari de descries ar fi fost multe insa timpul pentru scris a fost foarte mic in ultima vreme…

pozele din spectacol sunt de pe situl teatrului mic: http://www.teatrulmic.ro/spectacole/colonia_ingerilor.html

joi, octombrie 11, 2007

si CAII SE IMPUSCA ...







pentru a le curma suferinta, in caz de accident grav caii se impusca se intampla ... stiu asta deoarece am crescut aproape de zonele de sat

asadar, miercuri seara. in laptarie, teatru... de cafnea... sau de bar ... ori de club...

desi la prima vedere nu prea pare o afacere... teatrul in astfel de spatii poate sa devina ???

aseara, fatza de green hours unde se mai tin astefl de spectacole, organizatorii au supra umplut sala ... atat de mult incat daca nu erai in primele 5 randuri de langa scena nu auzeai de nimic, daca erai in spate si aveai ghinionul sa ai un 1,7 m ca mine trebuia sa te justifici explicit de ce vrei un scaun de bar in locul sederii la o masa, iar daca dai de niste "boi" de ambele sexe adica si vaci ... care s-au plictisit (poate pe buna dreptate) nu ma auzi decat un fel de rasete si de chichoteli ..rta o sticla goala de cola pe masa si as fi aruncat in ei... insa mi-a fost teama ca o sa perturb si mai tare specatacolul.... asa ca

asa ca sa revin la piesa

cred ca mai bine de 50 % din spectatori si-au pus timpul la bataie deoarece juca maia morghenstein ... poate ca ea a cauzat si aglomeratia... poate ca ... poate ca a jucat bine sau poate ca nu... poate ca o piesa de cafenea poate fi tratata ca o piesa de cafenea ... poate ca stateam prea in spate si nu am vazut tot ce rea deobservat la prestatia ei... insa cred ca ma asteptam la prea mult de la o asemnea intalnire...

ceilati actori... habar nu am daca era rolul idiot sau jucau idiot... jumate au fost spre ok...

subiectul... bunutz, pacat ca replica finala a fost rostita de parca a fost indelung repetata fara a fi simtita... poate ca si piesa a fost jucata ca si cum ar juca teatru si nu ar fi evenimente live, desi parea ca trebuie sa fie live...

in tot cazul cred ca ma asteptam la prea mult e totusi o piesa de cafenea... iat io un nepriceput in ale criticii de teatru... si ma plang de prea multa teatralitate ... dar parca am vazut actori care jucau natural, io asa tin minte... acum ca stau la cismigiu o sa fiu mai aproape fizic de zona culturala... asa ca o sa promit persevetenta si observatie...

poate ca si unele piese ar trebui sa fie ucise de cand sunt bonlave de ...nearta. sa nu se chinuie ... pentru ca "si caii se impusca"

ps ... concluzia mi-a adus aminte de tacerea mieilor si de subiectul invartit in jurul amprentelor psihologice din copilarie... deci subiectul desi uzitat poate fi actual pentru noi

cam atat

mai scriem

marți, octombrie 09, 2007

SA REVENIM.... punct si de la capat





... pai cam gata, gata cu bar fly, gata cu mutatul, gata cu vara, gata cu .... gata!!!!!

gata cu un an de blog, cam luna asta cam in perioada asta, incepeam sa bloguiesc, manat de o conjunctura amoroasa si de disparitia unor prieteni apropiati cu care ma sfatuiam... impins de nevoia de a comunica cu mine in primul rand si prin mine virtual cu ceilalti...

dintr-un cititor al propriilor ganduri, blogul a devenit o forma de exprimare, vroiam initial sa imi pun pe tapet gandurile si intamplarile... sa pot sa ma citesc...

initial neshareuit... acum il au si colegii de birou...

si unde am ajuns???

statistic:
am verificat blogul de la care mi-a venit ideea, are doua sute si ceva de vizualizari la profil al meu are trei sute si ceva...

am ajuns sa postez in medie o data pe saptamana

mi-am mai facut doua pagini, una pentru desene si una mai nou pentru poze...

... dar sa revin la postarile de peste week-end

gata cu vechea locuinta de vineri am luat toate lucrurile si cu catel si purcel le-am mutat la cismigiu, unde pentru prima data in ultimii 30 de ani hai aproape 31 ca mai e putin, locuieste cu o femeie si nu ca un coleg de apartament ci ca un iubit...

ma scuzati ! rectific... am mai locuit cu o femeie, MAMA, pana la 18 ani ... deci pentru a doua oara locuiesc cu e o femeie.... hmmmm

exterior ?!?!?!
e super sa treci dimineata prin parc in drum spre metrou...
fata de piata salajean... yooo!!! cu vesnicul tigan cu ochelari de soare si burdihan ce sta in fiecare dimineata in coltul pietei ... parca la schimbat valuta...
cu zona de musuroi in care am locuit, ce te sufoca cu toate blocurile de 10 etaje puse unul langa altul... zona in care masina mi-a fost lovita/zgariata de vreo 4 ori cel putin... cu idioti gata sa se bata cu oricine de la un spatiu de parcare ce nu e al lor (si nu vb de cele platite), cum s-a intamplat si la ultimile transporturi in care un "vecin" la vreo 50 de ani m-a injurat ca mi-am permis sa pun bagajele mai intai si apoi sa scoatem masina de pe locul "lui", chestie care a durat nici un minut

inca ma intreb cum de i-am intors spatelele si nu l-am luat la bataie asa cum merita un bou care te injura de mai multe ori ...

acum intr-un spatiu mult mai mic, cu ...habarnam cine sunt vecinii... insa se aude din cand in cand un batran (il stie codruta) ce canta la acordeon...

in w-e ?? a da in w-e ... pai am mers la papillon la o bere doua trei... si unde sa mergi ca e inchis bar fly-ul ??? si in el comandante mi se pare cam naspa (muzica pusa fara nici o noima lume multa si nu prea buna) ... hai sa vedem ce mai e in stuff..


pai ce sa fie spatiul arata asa cum am mai zis, mult mai bine, oamenii nasoi... muzica .. pun doua trei melodii bune... si doua trei nasoale....

tipi in maieuri ... femei ce par ca au confundat stuful cu maxul din regie...

insa doar cu emi si andreea a fost bine pana la urma.. am ras, emi care nu prea danseaza a dansat... dormise jumatate din ziua de sambata si avea chef de dans...

intr-un final ne-am retras...

duminca ...hmmm despachetari de bagaje... si testarea rotisorului, plimbare la bogdan pentru un pahar doua de vin ...singura realizare pozele din troleu cu tipul care dormea...

neralizari de w-e ??!??!! era fain daca mergeam vineri la IRIS insa eram prea rupt

ieri am despachetat si aranjat ultimile 2 bagaje

am mult mrea multe lucruri si dupa ce am mai aruncat inca am multe... si chiar le folosesc... bine ca nu mi-am cumparat si frigider... ca de cand sunt la jobul asta m-am mutat in fiecare toamna... habar nu am daca exista legatura ...

urmeaza !!!!


de la un alt capat

joi, septembrie 27, 2007

The Butterfly Effect .... SANDA WEIGL



intrerup seria de relatari despre concediul din vama si vb. despre un eveniment ...

anul trecut... candva duminica seara in cateva randuri, la un radio, Guerrilla, la o emisiune, o cantareata... am mai povestit de ea pe blog si nu mai revin la de ce imi place...

asa ca o perioada Iulian Tanase tot a pus muzica ei in cadrul emisiunii, Razboiul Sfarsitului, Saptamanii...

am intrebat in stanga, am intrebat in dreapta, ar rugat in germania, am rugat in state (insa prea tarziu), m-am rugat pe unde am apucat sa primesc si io un CD cu muzica ei... NIMIC..

asa ca int-o zi i-am scris lui Iulian Tanase, care amabil mi-a raspuns, care si mai amabil mi-a dat un CD... l-am ascultat si i-am provaduit muzica...

i-am scris Sandei Weigl si ne-a raspuns .. am conversat, a conversat si Cezar (fratele Dumitru)... i-a raspuns si lui...

1 Mai la mare, la Shony, printre cunoscuti o noua cunostiinta, o domnishoara ...
ne-am imprietenit si am schimbat muzica... i-am dat Sanda ea mi-a dat muzica pe care nici azi nu am terminat-o de ascultat...

i-a placut mult Sanda... atat de mult incat a reusit sa o convinga sa vina in Romania iar pe 13 octombrie la Odeon va canta ....

URA !!!!!

ma simt ca in butterfly effect ... si e kulll ... si abia astept...

24, 25, 26…. IN AUGUST














orice zi incepe la ora 1 sau cum se termina la 12... din data de 23, adica ora unu din data de 24, ca de atunci e titularizata….

Va ziceam ca sfarsitul si inceputul unei noi zile mi-a adus prietenii.. dintre care Mircea timisoreanul a fost surpriza... Nu-l asteptam nu ma asteptam... evident ca am fost bucuros pentru fiecare din cei ce mi-au umplut placut sederea din vama… de la Bubu (amandoi) la surpriza ultimului sosit… si trecand pe la toti cei care o vara inca neterminata i-am vazut in in vama ...

se cam facuse de mult vremea sa merg cu pescarii si de aceea sera trebuia sa evolueze constant, experienta invatandu-ma ca prea beat risc s adorm inainte de a pleca ...

Nu mai convinsesem pe nimeni sa iasa cu ei… am incercercat cu Mircea, era prea rupt… in final nu mi-am mai batut capul si am iesit dupa ce in prealabil am petrecut aproape toata noapta, cu o pauza de condus codruta la cort… dimineata am facut cafea si … desi nu ma asteptam sau ma asteptam sa ies cu Petre… ca nu am reusit niciodata sa ma sincronizez cu el, am presupus ca acum, cand il stiam pe plecat in delta sa....

Bazaconii am iesit cu Dan… pentru cei ce nu stiu Dan este partenerul lui Petre la pescarie amandoi conducand activitatea si de fiecare data unul din ei este present pe barca cand ies in larg…

Pozele port sa vorbeasca mai mult decat as face-o io, despre ce imagini pot sa iasa in larg ... si au iesit...

captura de peste a fost mai slaba… ce mi-a placut la ei, ma refer la cei doi pescari, ca nu abordau problema pescuitului prea tragic, ca desi dura de cateva zile aceasta recolta slaba nu erau afectati… de paraca stiau ca marea atat a avut de dat si ca marea o sa ii rasplateasca in viitor… ca relatia lor cu cea care le da hrana si nu numai era una de intelegere si respect… imi aduceau aminte de oamenii care respecta muntele ca pe o entitate, cu acestea io fiind mai degraba obisnuit decat cu cei ce respecta enitatea, fiinta numita generic Marea si “dezmierdata” Neagra

O zi de 24 trebuia sa imi mai aduca si odihna … si vizita la Ovidiu… si oameni noi, dar mai ales unul… asa via Mircea…

Stelian, barbat, timisoarean, palarie Panama ceea ce ii dadea aspect cubanez … prietenul lui Mircea, era in vama la ovidiu, cu pipa… da ! a se citi pipa si nu narghile, pe careo mai dezmierd io pipa…

Aparent retras… ca un om ce trebuie sa citeasca in tine zimturile ce dau cheii posibilitatea de a umbla la cutia EL, bashca prieten cu Mircea … imi creea sentimenul acela de … sunt sigur ca e fain !

nu tin sa-l magulesc, dar e simpatic… asa charismatic, in aspect... parca vrand sa contrazica... deschiderea catre oameni manifestata ardeleneste, cred ca aceasta, charisma, era fereastra deschisa lasata, crapatura de usa pentru mine in a vedea ce-i cu omul asta...

Dar sa-l mai lasam pe Stelian ca i se urca la cap..

Zile de vama aveau de acum ceva familial .... o rutina faina in care imi desfauram tabieturile… iar unul din ele era mersul la Ovidiu la bere, cafea, narghilea ... asta si facusem... de l-am intalnit si pe omu de mai sus

A meritat (inclusive “linguselile de mai sus”)…. Deoarece aveam sa ma aleg cu una din pozele preferate… poate o voi pune prima in deschidera paginii… si poate v-a fi prima pe care o voi desena…

Insa nu daor acesta … mai erau la acel moment cateva personaje de vama pe care mai sus ii vedeti pozati, oameni ce vin in vama de pe vremea in care Ceausecu mai era “tatuca”… si i-am pozat...

Atitudinea asta de paparazzo am avuto oarecum instinctual… parca banuind ca imi va da suportul desenelor viitoare… acum om vedea cate din ele se vor asterne pe hartie...

In fine sera nu a adus neaparat chestii iesite din comun… si pentru ca ma enerveaza ca nu mai termin o data cu scrisul despre concediu din vama mergem la a doua zi dimineata cand desi m-am culcat tarziu am fost in picioare devreme intrucat se facuse sambata, de o zi mama era la Constanta, fusese ziua nepoatei si urma sa vina ziua mamei…

Asa ca de dimineata am iesit la soare pentru a lua ceva peste … cam nasol ca prinsesera putin… ins pana sa vina ceva poze faine tot au iesit… si pana la urma si vreo 3 kg de peste.. pana la urma am rezolvat si cu masina, Costel dovedindu-se baiat de treaba si imprumutandu-mi-o pe parcursul zilei…

La Constanta…

Nu mai o vazusem de mult pe mama… nu il mai vazusem de mult pe Ion si restul familiei … desi vara asta am venit la mare am facut-o indeosebi pentru mine pentru a imi acorda “timp”…

Deh… nepotii mei niste simpatici… crescuti in libertate poate prea multa cate o data … Cristi si Cristina… sunt frumosi, cu pesonalitate … nepoata Allesandra este ceea ce se numeste un copil educat de mic, in aproape centrul atentiei intrucat nu este chiar rasfatata … frumusica foc …

Sederea a inceput putin sub semnul reprosului intrucat i-am zis lui Vasile (fratele meu cel mai mare) ca nu voi sta peste noapte… si s-a suparat… oarecum era dificil de inteles de ce nu pot sta… noi fiind foarte apropiati multa vreme… oarecum cu preocupari cam diferite in ultimul timp… era destul de dificil sa ii explicit ca vrei si ca nu iti ajunge … ca vrei sa fii in vama seara .. ca e concediu si ca modul de petrecere a noptii trebuia sa fie altul… ca masina trebuia adusa..etc…

Ziua peterecuta alturi de cei dragi a fost conforma obiceiurilor… mancare multa… bautura multa… eu putina ca am sofam… discutii cadouri…

Codruta s-a inteles bine cu mama… mult mai bine decat m-am asteptat … presupun ca studiile de pshiologie si experienta de viata au ajutat-o in comunicarea eficienta cu familia… basca scorpionca fiind ca imediat s-a atasat si de Vasile care este scorpion…

Pe Mama no vazusem de vreo 3 luni, asa ca revederea a fost mult asteptata … si am fost bucuros sa o revad… nu stiu cat a inteles ea nevoia mea de a ma intoarce noaptea in vama, insa ea s-a invatat cu deciziile mele si drguta de ea de obicei le respecta…

Desi programasem sa plec pe la 10 cel mai traziu aproape de 12 am plecat, unde eram asteptat … am ajuns ne-am echipat de vama, am luat imprumut vasul lui Bubu mic ca al mi-l sparsese soacra lui Vasile din greseala….

Descinderea s-a facut in cele din urma la Shoni, unde el nu era iar angajatii erau imbracati travesty iar atmosfera era faina, asa ca impreuna cu Mircea, Dana si evident Codruta… am inceput sera acolo… a venit si Bubu mic cu Oana....

Pe costel l-am pierdut.. l-am cautat cand am ajuns… l-am sunat si nimic… era dus, pardon nu se mai daduse dus din camera …nebunaticul …

Atmosfera super…ce sa mai zic desi eram cam frant, nesomnul ultimilor nopti isi spusese cuvantul…. Cred ca am stat pana aproape de rasarit… cand telighidat am plecat la cort…

Faceți căutări pe acest blog