Intamplator, astazi s-a ivit o discutie cu o amica… discutie care face parte din subiectele pe care le doresc “atacate” pe blog.
Discutia era de fapt, exprimarea unei pareri vis-à-vis de “disputa” intre ea si un ex pretendent, ea exprima parerea mea despre un tip de abordare relationala a posibilelor cupluri cu varste peste 23-25 ani. Barbatul ar fi vrut sa reactiveze un inceput de relatie esuata.
:
Hmmm…
e dificil cand vrei sa te reapropii de cineva... poti sa pari prost... iar cand vine vremea sa inventezi motive intamplatoare e si mai greu, astfel ne putem gasi in situatia de a reinventa motive, care nu sunt 100% inventate... par niste nevoi reale, pe care stim/dorim ca celalat ... o sa comunice
apoi... ce sa zic... nu cred ca e chiar copil cel ce inventeaza aceste motive, generatoare de comunicare... asa cum se mai zice... sunt masuri oarecum disperate pentru situatii aparent fara "iesire"
in marea majoritate a relatiilor dintre femeie si barbat ... exista nevoia de dominare ... si de a "controla" persoana celalta, iar daca cealata personalitate e puternica apare lupta... care poate si degenera...
mai exista si replica celuilalt care stie, ca desi partenerul/partenera are dreptate... este prea orgolios sa recunosca... si riposteaza nashpa
cred ca in conditii de eliminare a competiei intelegerea ar fi fost posibila intr-o masura mai mare, vezi tu chestia asta cu competitia, nu o premeditare...mie mi-a luat ani sa imi dau seama ca si despre asta e vorba
si nu stiu daca competitie e termenul potrivit, vezi tu noi ca oameni suntem atrasi de ceva ... care de multe ori este o valoare... vrem pe cineva macar asemanator... iar atunci problemele apar si din tine, pentru ca poti sa il "incerci", sa vezi daca e la inaltimea asteptarilor si astfel unul din cei doi declanseaza...
eu cred ca exista intotdeauna "competitie" ... cred ca e este buna, daca o directionezi pe alte "teme", ca poti sa intri in competitii care sa te uneasca... si nu sa te umileasca...
- atunci nu se mai cheama competitie, se cheama echipa
- ceea ce si trebuie sa fie, un cuplu
e oarecum mai general punctul meu de vedere.. si nu se refera la el in special (tipul din discutie), competitiile nu apar in forma deplina de la inceput, ele se transforma... pe parcurs, micul sambure, un motiv oarecare devine o competitie, care de cele mai multe ori nu se limiteaza la o singura “activitate competitionala”
nu cred ca cel ce face astfel de pasi este prost.. doar ca in unele cazuri e posibil sa pice in groapa pe care nu a apucat sa o termine de sapat celuilat,
o persoana, pana sa isi iasa din obisnuinta de a interactiona cu cineva, care i-a fost partener este deja obisnuit cu obiceiurile vechi si "iti sapa groapa/isi intinde panza" ... ca si “capcana” dupa vechile obiceiuri adaptate la exul “adversar”…
patima acestei situatii: cand te raportezi la trecut e greu sa inaintezi in viitor
mda
tie… ca persoana cu o anumita personalitate si experienta de viata, iti este greu sa lasi o parte din tine si pe "mana" cuiva, dupa atata timp cat singur ai trasat deja drumul, cand interfereaza cineva cu el. te vei “lupta” ….
timpul ne sedimenteaza convingerile si ne face sa riscam aparitia ochelarilor de cal, fara sa ne dam seama de prezenta lor, sau mai rau sa-I consideram inexistenti, conform motivului ca stim ce e mai bine si am probat in timp ca asa este bine…. Uitam sa spunem ca asa NOUA ne e bine…
de frica “adversarului” ne este greu sa acceptam diversitatea, sa acceptam si sa probam continuu diversitatea….
chiar exista relatii de success si prin asimilarea unui partener de catre celalat… insa sunt bazate pe “supunere” cel putin in intimitate… daca iti doresti un egal, o persoana care sa vibreze o poti face doar in masura in care si ea este constienta ca nu exista competitie ci doar stimulare, ca principiul de baza al reusitei in comunicarea relationala este colaborarea.
In loc de la revedre! Va zic ca poate voi reveni asupra subiectului ca poate il voi “peria”… si ca il inchei doar ca ma asteapta un week-end si niste oameni pe care trebuie sa-I vad…. Altfel nu stiu cand m-as fi oprit …. Si ca de obicei il voi corecta, textul, in zilele uramatoare ….
Ne citim Luni!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu