orice zi incepe la ora 1 sau cum se termina la 12... din data de 23, adica ora unu din data de 24, ca de atunci e titularizata….
Va ziceam ca sfarsitul si inceputul unei noi zile mi-a adus prietenii.. dintre care Mircea timisoreanul a fost surpriza... Nu-l asteptam nu ma asteptam... evident ca am fost bucuros pentru fiecare din cei ce mi-au umplut placut sederea din vama… de la Bubu (amandoi) la surpriza ultimului sosit… si trecand pe la toti cei care o vara inca neterminata i-am vazut in in vama ...
se cam facuse de mult vremea sa merg cu pescarii si de aceea sera trebuia sa evolueze constant, experienta invatandu-ma ca prea beat risc s adorm inainte de a pleca ...
Nu mai convinsesem pe nimeni sa iasa cu ei… am incercercat cu Mircea, era prea rupt… in final nu mi-am mai batut capul si am iesit dupa ce in prealabil am petrecut aproape toata noapta, cu o pauza de condus codruta la cort… dimineata am facut cafea si … desi nu ma asteptam sau ma asteptam sa ies cu Petre… ca nu am reusit niciodata sa ma sincronizez cu el, am presupus ca acum, cand il stiam pe plecat in delta sa....
Bazaconii am iesit cu Dan… pentru cei ce nu stiu Dan este partenerul lui Petre la pescarie amandoi conducand activitatea si de fiecare data unul din ei este present pe barca cand ies in larg…
Pozele port sa vorbeasca mai mult decat as face-o io, despre ce imagini pot sa iasa in larg ... si au iesit...
captura de peste a fost mai slaba… ce mi-a placut la ei, ma refer la cei doi pescari, ca nu abordau problema pescuitului prea tragic, ca desi dura de cateva zile aceasta recolta slaba nu erau afectati… de paraca stiau ca marea atat a avut de dat si ca marea o sa ii rasplateasca in viitor… ca relatia lor cu cea care le da hrana si nu numai era una de intelegere si respect… imi aduceau aminte de oamenii care respecta muntele ca pe o entitate, cu acestea io fiind mai degraba obisnuit decat cu cei ce respecta enitatea, fiinta numita generic Marea si “dezmierdata” Neagra
O zi de 24 trebuia sa imi mai aduca si odihna … si vizita la Ovidiu… si oameni noi, dar mai ales unul… asa via Mircea…
Stelian, barbat, timisoarean, palarie Panama ceea ce ii dadea aspect cubanez … prietenul lui Mircea, era in vama la ovidiu, cu pipa… da ! a se citi pipa si nu narghile, pe careo mai dezmierd io pipa…
Aparent retras… ca un om ce trebuie sa citeasca in tine zimturile ce dau cheii posibilitatea de a umbla la cutia EL, bashca prieten cu Mircea … imi creea sentimenul acela de … sunt sigur ca e fain !
nu tin sa-l magulesc, dar e simpatic… asa charismatic, in aspect... parca vrand sa contrazica... deschiderea catre oameni manifestata ardeleneste, cred ca aceasta, charisma, era fereastra deschisa lasata, crapatura de usa pentru mine in a vedea ce-i cu omul asta...
Dar sa-l mai lasam pe Stelian ca i se urca la cap..
Zile de vama aveau de acum ceva familial .... o rutina faina in care imi desfauram tabieturile… iar unul din ele era mersul la Ovidiu la bere, cafea, narghilea ... asta si facusem... de l-am intalnit si pe omu de mai sus
A meritat (inclusive “linguselile de mai sus”)…. Deoarece aveam sa ma aleg cu una din pozele preferate… poate o voi pune prima in deschidera paginii… si poate v-a fi prima pe care o voi desena…
Insa nu daor acesta … mai erau la acel moment cateva personaje de vama pe care mai sus ii vedeti pozati, oameni ce vin in vama de pe vremea in care Ceausecu mai era “tatuca”… si i-am pozat...
Atitudinea asta de paparazzo am avuto oarecum instinctual… parca banuind ca imi va da suportul desenelor viitoare… acum om vedea cate din ele se vor asterne pe hartie...
In fine sera nu a adus neaparat chestii iesite din comun… si pentru ca ma enerveaza ca nu mai termin o data cu scrisul despre concediu din vama mergem la a doua zi dimineata cand desi m-am culcat tarziu am fost in picioare devreme intrucat se facuse sambata, de o zi mama era la Constanta, fusese ziua nepoatei si urma sa vina ziua mamei…
Asa ca de dimineata am iesit la soare pentru a lua ceva peste … cam nasol ca prinsesera putin… ins pana sa vina ceva poze faine tot au iesit… si pana la urma si vreo 3 kg de peste.. pana la urma am rezolvat si cu masina, Costel dovedindu-se baiat de treaba si imprumutandu-mi-o pe parcursul zilei…
La Constanta…
Nu mai o vazusem de mult pe mama… nu il mai vazusem de mult pe Ion si restul familiei … desi vara asta am venit la mare am facut-o indeosebi pentru mine pentru a imi acorda “timp”…
Deh… nepotii mei niste simpatici… crescuti in libertate poate prea multa cate o data … Cristi si Cristina… sunt frumosi, cu pesonalitate … nepoata Allesandra este ceea ce se numeste un copil educat de mic, in aproape centrul atentiei intrucat nu este chiar rasfatata … frumusica foc …
Sederea a inceput putin sub semnul reprosului intrucat i-am zis lui Vasile (fratele meu cel mai mare) ca nu voi sta peste noapte… si s-a suparat… oarecum era dificil de inteles de ce nu pot sta… noi fiind foarte apropiati multa vreme… oarecum cu preocupari cam diferite in ultimul timp… era destul de dificil sa ii explicit ca vrei si ca nu iti ajunge … ca vrei sa fii in vama seara .. ca e concediu si ca modul de petrecere a noptii trebuia sa fie altul… ca masina trebuia adusa..etc…
Ziua peterecuta alturi de cei dragi a fost conforma obiceiurilor… mancare multa… bautura multa… eu putina ca am sofam… discutii cadouri…
Codruta s-a inteles bine cu mama… mult mai bine decat m-am asteptat … presupun ca studiile de pshiologie si experienta de viata au ajutat-o in comunicarea eficienta cu familia… basca scorpionca fiind ca imediat s-a atasat si de Vasile care este scorpion…
Pe Mama no vazusem de vreo 3 luni, asa ca revederea a fost mult asteptata … si am fost bucuros sa o revad… nu stiu cat a inteles ea nevoia mea de a ma intoarce noaptea in vama, insa ea s-a invatat cu deciziile mele si drguta de ea de obicei le respecta…
Desi programasem sa plec pe la 10 cel mai traziu aproape de 12 am plecat, unde eram asteptat … am ajuns ne-am echipat de vama, am luat imprumut vasul lui Bubu mic ca al mi-l sparsese soacra lui Vasile din greseala….
Descinderea s-a facut in cele din urma la Shoni, unde el nu era iar angajatii erau imbracati travesty iar atmosfera era faina, asa ca impreuna cu Mircea, Dana si evident Codruta… am inceput sera acolo… a venit si Bubu mic cu Oana....
Pe costel l-am pierdut.. l-am cautat cand am ajuns… l-am sunat si nimic… era dus, pardon nu se mai daduse dus din camera …nebunaticul …
Atmosfera super…ce sa mai zic desi eram cam frant, nesomnul ultimilor nopti isi spusese cuvantul…. Cred ca am stat pana aproape de rasarit… cand telighidat am plecat la cort…
