.... MATEI, ASA SE PARE LA PRIMA VEDERE...

mama lui e ferm convinsa... o sa-i vedem sexul si o sa stim daca e Matei sau daca e Stanca... oricum nu asta e prima veste

a da! prima veste, de dimineta a venit mama la Bucuresti asa ca va pot spune si voua acum ca ea stie ca o sa fie pentru a patra oara bunica:

MISHA O SA FIE TATA!!!!!!!

....ADICA MISHA E TATA INTRUCAT IN PANTECUL IUBITEI LUI E UN VIITOR COPIL


YHAAAAAAAAAAAAAAAAA !!!!!!!!!!!!!!!!

asadar fara prea multa palavrageala Codruta e insarcinata cam de vreo 2 luni si ceva, asa ca pe pamant va mai apare un Spiridon...

stiu ca suntem multi, (PENTRU CEI CE NU STIU MISHA MAI ARE 4 FRATI SI 3 NEPOTI) insa nu va faceti griji... o sa fim si mai multi =)))

iar daca acum vi se pare mic ... la doar 3,5 cm, asa este! insa de la data pozei deja a mai crescut... si crreste tare repede in pantec, vine sa se bucure de viata alturi de pariti si restul lumii...

mailurile de felicitare, sfatuire... etc pe: silviu_spiridon@yahoo.com

in rest o sa sarbatorim cand ne vedem....

DESPRE.......

Despre…..

…. Nu pot spune ca in ultimile 10 zile mi s-a intamplat ceva care sa ma faca sa postez musai pe blog… iar pana acum mi-am cam tinut obiceiul de a posta saptamnal…. De fapt inca nu pot spune intru totul… deoarece evenimente sunt… au fost si cateva musai de spus… insa am decis sa nu fie spuse mai devreme de vineri… iar faptul ca va zic despre aceasta intenitie: ca vineri o sa postez despre acest ceva, despre ce va voi spune, sau mai bine zis ce va voi anunta… ea ca si cum as spune…

Pana atunci despre… despre faptul ca anul 2007 este un an deosebit, care in toamna lui isi arata roadele … de altfel ca orice an… nu cred ca am semnanat in primavera lui sau nu doar in aceasta primavara…

Codruta imi spune deseori ca noi oamenii ne pregatim …
Ca pe noi oamenii ne Dumnezeu ne pregateste pentru ceva… si mi se pare ca toamna acestor roade ce se arata, este cumva fructul a unor ani in care, cei ce ma stiu isi aduc aminte, ca nu mi-a fost usor… si desi nu m-am plans.. intrucat nu imi sta in fire … am cautat... si blogul mi-e martor, ca nu mai tarziu de acum un an, aveam impresia sau vedeam ceva din drumul vietii mele….

Cand faceam sport in liceu… am atins performanta prin vizualizarea telului… acum aceste teluri imi sunt revelate intr-o aratare cumva stiuta de subconstienul meu insa niciodata asa de conturata… niciodata asa de colorata si complexa…

Vedeti voi… omul nu cred ca poate sa aiba success in nazuintele sale fara sa nu simta fara sa nu creada in nazuintele sale… iar aceste nazuinte, el trebuie sa si le proiecteze… sa si le releve siesi… de multe ori ne e greu sa avem viziunea a ceea ce trebuie sa nazuim, iar Dumnezeu… prin mijloacele sale prin vocile, faptele, prin oamenii pe care nii scoate in drumul vietii poate sa ne ajute sa ne dam valul de pe ochi si sa avem viziunea nazuintelor….

Toti “suferim” de credinta exceptionalui fintei ce trebuie sa fim… multi cred ca ne dorim sa fim ceva si mai ales cineva… iar acest ceva, acest cineva a salasluit in mine din frageda pruncie … culmea este ca … din ce in ce mai mult simt ca mi se arata drumul implinirii… habar nu am si nici nu ma intereseaza daca el va coincide un destin exceptional in sensul public… nu tin .. sau nu naziuesc neaparat sa am un destin exceptional si prin gradul de publicitate … tin insa ca destinul meu sa fie exceptional prin felul de a ma bucura de viata oferita… prin Mama, de Dumnezeu… tin ca eu sa simt chiar si cand ma cac, ca fac ceva foarte bun …ceva foarte placut si la naiba asa este !!!!… e chiar frumos sa te usurezi… e chiar o senzatie frumoasa… un moment placut… nu este asa cum incerca o fosta colega de birou sa ma “educe” un act murdar… stanjenitor… nu ! oamenii merg la buda si o parte dine ei se bucura de eliberare…

Mi-a venit aceasta comparatie in minte deoarece vreoiam sa arat inca o data ca noi oamenii uitam sa ne bucuram ca existam… uitam sa traim… luptam in razboaie ce uneori nu ne aprtin… pe care altii sau societatea ni le dau.. chiar impun… si in loc sa conjugam ceea ce ne face placere sa facem…. cu trairea existentei…ne cufundam in acele lupte ce ne imblonlavesc, ce ne manca bucuria vietii … fiind expusi in societatea ce ne inconjoara ne teme sa recunoastem ca asa ne-ar place sa traim… si ne incarncenam sa nazuim dorintele altora… ajungem sa ne trezim rotite in ceasuri, intr-o socitate ce este departe de a creea mecanisme elvetiene… si nu ma refer doar la societatea romaneasca in deosebi… nu cred ca suntem mai buni sau mai rai decat altii… poate putin complexati de complexele pe care le cautam pentru a ne justifica…

In fine prea aberez… da va ziceam ca imi dau seama de forta interioara care ma impinge…. Si desenatul mi-e martor de implinirea pe care o am cand reusesc sa desenez…

Iarasi sa nu uit sa va spun ca fara a gandi pozitiv… nu cred ca se poate merge inainte decat rostogolit pe valea unei vieti aflate ca o oaie in turma dusa de cine stie ce cioban…

Deh sa fiti curiosi si sa cititi vinei ca merita… sau sa ma sunati sa ma intrebati…

Ce sa va mai zic.. aaaaa ca mie dor de multi din voi… ca finta sociala ce sunt imi lipsiti… nu atat cat sa ma vait de durere, dar vreau …asa din cand in cand, o noapte de bar fly sau o seara de vama…

Toamna, iarna au farmecul lor, au doruri din vara ce se implinesc doar acum… si ca exemplu va spun ca abia astept acea noapte de mers la colind… acele nopti de la petrecerea de revelion care in banalitatea lor mi-s dragi ca traiesc si ma veselesc, ca ma bucur cu cei dragi sau cel putin o parte…

Va pup ! si chiar de ne-am vazut mai rar .. sau deloc sunteti in mine… iar fiecaruia din voi ii doresc sa caute a nu se uita pe sine … ii doresc sa nu uite a se intreba si explora astfel incat activitatile cotidiene sa il bucure… pentru ca soarele rasare in fiecare dimineata..

Pe vineri!!! …

ps de la ultima postare... am fost brasov, am fumat narghilea cu tata lui codruta si cu tibi... nu am desenat, am iestit de vreo 2 ori, am primit muraturi de la mama...

NUMELE MEU E.... HORIA BOJIN

DA... NUMELE LUI E HORIA BOJIN, probabil multi artisti plastici stiu asta si stiu cine este, probabil minim 80 % din clientii de la Papi stiu cine este si il recunosc pe Horia...

eu... ma aflam cu Mircea la Papi, la inceputul saptamanii trecute, dupa vreo ora si ceva de pufait din narghilea, Mircea are minunata idee de a il suna pe un amic de al lui: Horia Bojin sculptor, sa il invite la Papillon sa ni se alature...

avand treba ne-a refuzat, asadar ne-am deplasat noi la el dupa ce in prealabil s-a "lipit" de noi o damingeana in care mai erau vreo 3-4 litri de vin, eram in drum spre altelier cu tot cu Dana....

si am ajuns, pentru prima data in viata mea intr-un atelier de sculptura, in curtea plina de materiale (butuci si piatra)a unei case ... ca un atelier rustic, ca o anexa de lucru, se afla atelierul lui Horia....

ne-a primit vesel, plin de spriritualitate... am debarcat damigeana ... am dat drumul la narghilea ... iar Horia ar fi fumat o pipa, insa ramasese fara tutun... iar eu aveam deoarece tocmai primisem.. si i-am oferit....

si... am vorbit, am pufait, am povestit, am vazut o parte din operele aflate in lucru... iar am vorbit...

am avut un schimb esuat de palarii, pentru ca imi era draga palaria mea, pentru ca ii era mica lui Horia... m-am ales pana la urma cu o sapca de lucru de-a lui, ca dar pentru colectia mea de obiecte de pus pe cap ... am fost surprins de gest... cu atat mai mult cu cat pentru mine aceste obiecte inseamna foarte mult...

... am vazut poze cu lucrari executate... am discutat despre ce ma mana pe mine, sa fac aceste desene... am primit si o prima lectie despre desen si materiale...

mi s-a permis sa "colaborez" putin la un sesen aflat in lucru, nu mi-am permis sa intevin decat in zona sfarcurilor ... pentru un plus de volum... si pentru o secunda am "descris" putin par pubian, ce imediat a fost sters... ca asa ceva nu se mai poarta de mult...

am fost pus in fata unei foii sa desenez... si cu minte goala de orice idee in acel moment, a iesit ceea ce vedeti atasat... si astfel mi-am dat seama ca Horia imi produsese o puternica impresie.... a desenat si el ... si am vazut diferenta data de valorea pentru care voi munci ...

Am iesit cu Horia si la carciuma... unde nu am mai "avut parte" de prezenta lui deoarece prea multi doreau sa discute cu el... si intr-un final cand sa ne apucam sa discutam unul ... mai insistent nu vroia sa plece de la masa...

mai vedeti si pe ...

intalnirea cu Horia... pe care nu doresc sa o amanuntesc foarte tare acum, a fost pentru mine cea mai importanta intalnire pe care am avut-o in timisoara... a fost ocazia de a descoperii un om foarte interesant... mai ales prin prisma simturilor extra senzoriale... a "chimiei" data din prima, la o intalnire..

desi aparent pare dur.. are o personalitate puternica, am intuit.. si in parte am avut si ocazia de a descoperi, in scurtul timp ramas la o a doua intrevedere... o latura sensibil a lui, o personalitate calda... un om aparent aspru imi parea de fapt un om plin de suflet si lumina... un om pe care il puteai descoperi, daca aveai putina rabdare si curaj sa vezi dincolo de apatenta imagine plina de sine (scuzati pleonasmul fata de artisti)...

mi-e drag acest om... si sper ca asa cum am descoperit in ultima vreme oameni exceptionali, inca din prima clipa a intrevederii... sper ca si cu Horia sa dezvolt o prietenie pentru cel putin o viata...

ca orice om ce are darul creatiei si el este plin de viata ....

singurul regret este distanta ce ne desparte... singura asteptare este revederea curanda la care sper...

ma inclin si te imbratisez!!!!!

Misha

A FOST ... ZIUA MEA, VENISAJUL EXPOZITIEI.... ESTE EXPOZITIE, SUNT... LA TIMISOARA

DAP

a fost ziua mea... pe 7 si am sarbatorit-o cu mancare la birou, gatita de mine acasa, bere cu apropiatii si familia seara....

se pare ca luna acesta ... a nasterii mele aduce de fiecare data evenimente importante sau precede evenimente importante ... si despre acestea va voi vorbi...

dupa ce m-am intors de la timisoara timpul meu liber a insemnat pregatirea expozitiei... cu o exceptie/extravaganta si anume ziua mea...

asa ca pana la ziua mea am desenat... cu o pauza datorata crizei de rinichi si petrecerii ocazionata de ziua lui alex... in rest pace si prietenie... adica desen...

mi-e greu sa nu imi adun oamenii aproape ... mai ales la ziua mea, nu se compara cu petrecerea de acum un an din bar fly... si nici nu a beneficiat de tratamentul pragului dintre deceniile doi si tre din viata mea ... m-am decis tarziu sa o serbez... am serbat-o chiar in mijlocul saptamanii... desi ma gandeam ca o sa fie un sprit de familie... pana la urma trebuia sa ma revad cu acesti oameni ce imi sunt dragi si care in mare parte au si reusit sa onoreze o invitatie cam de pe o zi pe alta facuta de mine...

am beut, am tras narghilea, am povestit, am primit cadouri, am... sarbatorit.... in grande, el comandante... a fost ok si m-am bucurat tare...

am primit tot felul de daruri faine si mai ales accesorii pentru desen si pictura...
pentru toate cadourile multumesc!!!

a fost joi ... sfantul mihail si gavril... a fost iar ziua mea... mai restransa de asta data... am mers si pe la b irou sa nu las lucrurile in coada de peste... am desenat ca mai aveam de lucru si am plecat la timisoara....

la 11.45 este tren... la 11.25 inca nu iesisem din casa ... nu mi-am dat seama ca trenul nu o sa astepte un artist... asa ca nu ma grabeam :)))))))

noroc ca exista si oameni rationali in viata mea, codruta intrebandu-ma daca mai mergem, moment in care m-am panicat, intr-o clipa m-am inbracat... si cu un geamantan plin cu 6 narghilele si tutun... am ajuns la un taxi, ce atrecut de 2 ori pe rosu si cu 7 minute inainte de a pleca trenul io bagam carca cu bagajele iar codruta cumpara bilete... si am ajuns in tren... UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUURRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

asa senzatii nu mai traisem neintentionat de cand calatoream cu barsan....

in tren, cald, foarte cald... si nici un strop de apa ... nici un strop de lichid....nu tu vagon restaurant... nu tu oamani milosi sa dea un mar ... o gura de apa....

sa va mai povestesc ca toata ziua poftisem la o bere si ca nu am baut-o ... si deja aveam o pofta veche de 8 ore...

de sete am adormit... m-am trezit prin gari fara speranta... fara chioscuri si in craiova... chiosc!!!!!!!!!!!!!!! lumina in el... speranta im mine... am zburat din vagon... am ... am... imi venea sa sparg vitrina cu tot felul de lichide as fi baut si frutti fresh... as fi baut si skol.. as fi spart geamul... chioscul avea lacat pe usa....

am supravetuit...

la vreo ora.... o gra o salvatoare gara cu un salvator chiosc.. am intrata agitat de frica sa nu imi plece trenul... am cerut apa plata.. nu o gaseam decat pe cea minearala am cerut bere ca era alturi.. am luat bere... am luat un sprite... si am plecat....

am trezit-o pe codruta... barbatul ei invinsese aveam lichide...

am dus berea la gura si am ras jumatate... am pus sprite in ea... si incepeam sa simt ca transpir... da .. sa transpiti poate fi un semn bun... deoarece pe o caldura sahariana din compartiment eu nu transpirasem defel... eram pe cale sa ma mumifiez prin deshidratare si acum scapasem... transpiram usor... foarte usor...

am adormit... am vazut dotarea de calatorie a unei domnishoare navetiste, adica o perna cal de un metru si mai bine lungime di de vreo 30 de centrimeti latime pe care o modela in fel si chipul spatarului pentru a anihila orice disconfort ... si o imbratisa recunoscatoare pentru acester servicii confortabile....

la 8 si cu 20 de minute intarziere ne astepta in timisoara mircea...

expozitia...

pentru ei ce nu stiu cafeneaua, barul papillon din timisoara sa intre pe: www.papilloncafe.ro .... despre expozitie si despre vernisajul lasarii ei o sa scriu pe cealalta pagina de blog www.peretele.blogspot.com... sper chiar azi, pana atunci..... mi-a placut si imi place cum a iesit... voi sta o saptamana sa fiu alaturi de desene...

p.s. din aceasta perioada nu prea am poze asa ca sus sunt doar doua poze asa.... sa nu fie goala pagina ...