... DE DOUA SAMPTAMNI NIMIC SCRIS PE BLOG...
si s-au întâmplat suficiente lucruri...
singur timp de doua saptamani, exceptând week-end-urile… după 10 luni aproape… după 7 luni aproape de locuit zilnic cu Codruta , a fost o schimbare..
desigur am fost in w-e la Braşov... am socializat, m-am plimbata… am urcat pe Tampa împreuna cu viitorul bunic, căreia Codruta ii semna, fizic foarte mult … cu diferentele de sex, evident … in fine îmi place Braşovul mi-a plăcut dintotdeauna si cu atât mai mult acum când pot sa aduc si un sentiment de “acasă”... insa un w-e durează maxim 3 zile...
prima saptamâna.. dinaintea w-e de care vorbesc mai sus, a trecut o idee mai pe nesimţite... m-am mai revăzut cu Ilisanu... cu Costel, fostul partener de vama de vara trecuta... cu băieţii/fraţii.. si a trecut repede cum ziceam... fara a lasă mare lucru in urma ... si când zic asta mă refer la desen... ca nici nu m-am atins de el...
saptamâna de după despre care voi vorbi puţin mai mult... adus un cadru asemănător in casa... Dumitru si-a făcut program de vizitare si 3 zile ne-am tot văzut.. pentru a venit si el intr-o sera... aşa ca băieţii au încercat sa îmi acopere golul „sentimental” … am purtat discuţii .. am povestit, stand pe balcon cu narghilea si un pahar de bere… am privit astfel renovarea porţiunii din Brezoianu de lângă clădirea in care locuim…. Si care le-a luat enorm de mult timp… voi reveni pe subiect… am privit furtuna de la mijlocul saptamânii… si chiar am desenat ceva…
totuşi mi-am dat seama de valoare de muza a Codrutei… am bănuit ca este un sprijin si am menţionat-o in acest sens in mai multe rânduri, când am scris despre desen… insa acum am simţit o rupere a „echilibrului” a ritmului cu care eram obişnuit… cumva un pol mi-a lipsit si am realizat ca ritmul pe care îl aveam in a desena avea si are legătura cu iubita mea … deşi nu este ea obiectul desenelor mele, se pare ca este o muza … si chiar si chiar de nu face ea obiectul desenelor mele, decât rareori… ea ma inspira si incurareaza in acesta munca… si desi ma incurajeaza si de la distanta… prezenta ei are valoare de pol ce ma echilibreaza…
te sarut pentru asta iubita mea !
in fine gata cu dulcegariile :P… sa trecem la Delta ACM, firma ce renovează strada Brezoianu… si care pentru o portiune de 200-300 m, a alocat vreo 3 saptamani … a spart tot drumul a Videnit bordurile… si a reusit sa ma trezasca in fibrilatii de mai multe ori… ca la desene animate ma simteam… personajele alea care dupa ce au fost zgataite mai trebura inca o perioada din tot corpul… asa si eu pe la 7-7:30 dimineata ma trezea… insa am acceptat… sunt tolerant si cred ca daca vrei sa ai parte de reconstructie mai si suferi de zgomot…
buuunnnn…
sâmbăta de dimineaţa a venit Codruta la Bucureşti… vineri sera am mers la Bogdan la gratar… iar cand am plecat din casa se asfalta… am zis: gata am scapat ! uraaaa … vine Codruta si o sa aiba parte de liniste…
ti-ai gasit … cand m-am intors uitasera … cred ca cei ce raspund de canalizari sa puna o teava chiar in dreptul cladirii… asa ca imediat sambata de dimneata au respart drumul proaspat asfaltat… asa era de tare zgomotul ca acoperea aspiratorul… am zis domle alegeri asta e … graba… electoratul…
am venit cu mamica acasa… si am convenit ca nu e de stat…
nu am striut niciodatra ca pentru a aduce la nivelul strazii gura de canal; trebuie sa intervii cam de 3 ori pe fiecare gura de canalizare sau acces de gaze… cam asa s-a intmplat… ce faceau intr-o zi in dreptul canalizarilor era indepartat cu pikamerele si apoi remodelat… si totul a culminat cu primirea de guri de canal noi… si care le-au inlocuit pe cele vechi desi cu o zi inainte cele vechi au fost aduse la nivelul viitorului drum…
asa ca intelegeti de ce ii iubesc „in gura” pe cei ce au reparat Brezoianu … si ii felicit pentru comunicarea eficienta din cadrul companiei si timpul scut in care finalizeaza o portiune de maxim 300 m, adica 2 curbe… si un pic…
iar ca dragostea sa fie completa si drumul probabil finalizat in termen … duminica dimineaţa la ora 7, adica ieri… concert de pikamere… Codruta care se trezeste ceva mai devreme decât de obicei din cauza sarcinii… a deschis usile la bacon sa auzim pasarelele… si la 30 de minute păsăroii pikameristi… s-au dezlănţuit… am trecut prin diferite stări … de la a suna la politie la arunca lighene de apa pe ei…. Insa am ales sa plec iar din casa…
mulţumim domnu’ Chiliman sunteţi un „atent” !!!!
o cafea buna pe Smardan si un chelner bou au incheiat dimineaţa, dând un gust ceva mai plăcut zilei… ce am încheiat-o cu rom si cola la Lucian si Alina, naşi ai fetitei noastre, un moment de care mă bucur si care intareste o legătura foarte apropiata si veche existenta intre mine si Lucian …
