Poate, daca nu m-as fi uitat la Californication nu as fi scris, dar m-am uitat…
as fi scris de mai multe ori pana acum, deoarece concediul din Vama a ramas nepovestit, Vasile cu vizita lui... si experientele de familist la mare, plimbarile si experientele de tatic au ramas nescrise, as fi scris despre multe … cu precadere in ultima luna, despre oameni care au murit si pe care ii pomenim ca tata, despre oameni care nu mai sunt ca tanti Carmen sau ca Nelu, unchiul Codrutei care a murit chiar de ziua mea…
As fi scris atunci seara cand stiam cat de mult sufera familia lui si apropiatii, imi doream sa scriu despre sentimentele prin care treceam, intrucat eu ma bucur si imi sarbatoresc ziua de nastere … dar, acum doua saptamani un ochi se radea si altul plangea… stiind ca numai dupa o saptamna voi merge acasa la 7 ani… incredibil cum zboara timpul… sa il pomenim pe tata…
Probabil ca as fi scris despre dorul de a ma reapuca de desenat, sau mai bine zis de a incepe a picta… despre dorinta de a face un chef grozav… preferabil de aprtament, si despre cum am trecut la mustata crezand ca asa v-a fi la Alex…
Poate as fi scris ceva despre politica desi nu cred, intrucat imi pastez opiniile de acest fel pentru discutii directe si nu postari pe blog…
Dar multe lucruri s-au petrecut, multa durere exista… cate o data parca vrea sa iti “bata” cantitatea de fericire de care te bucuri…
Uitandu-ma la 3 episoade de din serial, m-am bine dispus… nu stiu daca e un serial foarte bun, dar, oglindeste… daca nu asta o fi stand la baza conceperii, un stil de viata pe care societatea il are, sau cel putin dorintele multor oameni in ce priveste un stil de viata… sex, distractie, nefericire, nehotarare si ratacire prin viata…
De fapt lucrurile se intrepatrund undeva .... si poate lucrurile asa sunt dat ca sa fie… Cred de multe ori ca toate intamplarile sunt caramizi care cladesc ceva si noi din nefericire nu stim ce cladim… sau poate e mai bine ca nu stim…
Asa se intmpla lucrurile in perioada asta, vrei sa cladesti ceva, vrei sa faci multe lucruri, sa le construesti intr-un fel, iar intamplarile vietii iti atrag atentia ca uneori te indepartezi prea mult de adevaratul scop: FERICIREA
imi vin in minte feluritele modalitati de a o implini, si asta ne individualizeaza facand pearte din cunoasterea vietii si a scopului ei, insa se pare ca malaxorul social te trage in directii ce te nefericesc, sau pot sa te nefericeasca, prin indepartarea de la adevarele valori umane, simple si frumoase, pe care nu e nevoie sa le enumar convins fiind ca fiecare cititnd despre ele, valorile, imediat ii vin in minte …
uitanduma la imaginea sociala oglndita de mass-media ma tem ca sunt optimist, sperand ca educatia sa nu se fi pierdut asa de tare incat lumnea sa uite valorile vietii…
Mama da ce filozofeala….
Idea era, este, ca mi-e pofta ! de scris… de aia cititi ceva nouati despre framantarile mele, mi-e pofta sa fac si mai multe lucruri … insa imi dau seama ca timpul nu te lasa sa faci multe… aloci timp pentru ceva, il pierzi pentru altceva…
Consolarea??? ..... ar fi, ca este un moment in viata in care trebuie sa faci ceva, intrucat timpul transforma omul, iar cate o data poate fi prea tarziu…
nu sunt un adept inrait al acestei teorii insa ea este valabila macar pentru perioade de timp, sau cel putin la mine a fost si este valabila… nu! nu este o deductie din regrete, deoarece nu prea am, trecutul mi l-am asumat si putin din el il regret, cea mai mare dovada in acest sens este data de Stanca si fiecare clipa, zi noua, alaturi de ea este o experienta de viata plina si continua… si este creatia unei distractii a unor moment de fericire ;)
Este un om in care vezi parti din tine, un caracter ce ti se aseamana si pe care iti vine sa il “corectezi”… dar aproape imediat imi aduc aminte… oare eu nu am fost la fel??? Cum sa ii zic copilului sa nu exploreze ceva ce e periculos cand eu asta am facut si cate o data mai fac… deci amuzanta situatie sa te critici pe “tine” de fapt.
si toate aceste experiente sunt date de o poveste din vama... o distractie :P
…. dragi mei este show time???
Cred ca da!... daca pivim viata cu amuzament, daca ne descarcam durerile si nu ne lasam coplesiti de ele, cred ca viata e frumoasa si distractiva… indiferent de cati nori ne acopera cerul, soarele rasare mai devreme sau mai tarziu…
De aceea in acest moment sunt sigur ca voi mai picta, ca voi mai dansa, ca ma voi distra si bucura de viata frumoasa pe care Dumnezeu (sau ce divinitate ori putere va doriti) ne-o daruieste si merita sa speri chiar si pentru o secunda de soare oricat de innourata este viata….
Spun asta gandindu-ma la cei ce nu au parte de momentele fericite pe care le am, din cu totul alte “surse” ne taraite de mine pana acum, spun asta pentru ca desi mi-e dor cate o data de cele enumerate mai sus, sunt constient ca nu pot fi decat intr-un singur loc, iar acela este alaturi de cei dragi …
Ma repet: am scris de pofta si cu pofta!!!
inainte de rasarit
dupa rasarit
dans
in vama....
doi pui
cazut la datorie
stanca si catelul
vasile la dans cu stanca
la masa
petru
"specialistul"
locatii catre fericire
incercand de la mama
renul din mine
dumitru la ziua lui
activitati de ziua mea
o parte din partea masculina
