... in mod normal, dupa regula ultimilor luni ... as fi scris despre vama, despre iucu, despre primul rasarit pierdut... si altele...
insa astazi, maine ... si zilele urmatoare si atat cat va fi necesar, voi fi alaturi de lucian, pentru ca stiu ce simte, pentru ca acum cativa ani am simtit la fel...
nimic nu se compara cu acesta ireversibilitate
ramane doar amintirea unui om vie in mintea celorlati
sunt foarte trist
.... si ma simt neputincios
dumnezeu sa-l odihneasca !
va am in inima mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu