A FOST ... ZIUA MEA, VENISAJUL EXPOZITIEI.... ESTE EXPOZITIE, SUNT... LA TIMISOARA

DAP

a fost ziua mea... pe 7 si am sarbatorit-o cu mancare la birou, gatita de mine acasa, bere cu apropiatii si familia seara....

se pare ca luna acesta ... a nasterii mele aduce de fiecare data evenimente importante sau precede evenimente importante ... si despre acestea va voi vorbi...

dupa ce m-am intors de la timisoara timpul meu liber a insemnat pregatirea expozitiei... cu o exceptie/extravaganta si anume ziua mea...

asa ca pana la ziua mea am desenat... cu o pauza datorata crizei de rinichi si petrecerii ocazionata de ziua lui alex... in rest pace si prietenie... adica desen...

mi-e greu sa nu imi adun oamenii aproape ... mai ales la ziua mea, nu se compara cu petrecerea de acum un an din bar fly... si nici nu a beneficiat de tratamentul pragului dintre deceniile doi si tre din viata mea ... m-am decis tarziu sa o serbez... am serbat-o chiar in mijlocul saptamanii... desi ma gandeam ca o sa fie un sprit de familie... pana la urma trebuia sa ma revad cu acesti oameni ce imi sunt dragi si care in mare parte au si reusit sa onoreze o invitatie cam de pe o zi pe alta facuta de mine...

am beut, am tras narghilea, am povestit, am primit cadouri, am... sarbatorit.... in grande, el comandante... a fost ok si m-am bucurat tare...

am primit tot felul de daruri faine si mai ales accesorii pentru desen si pictura...
pentru toate cadourile multumesc!!!

a fost joi ... sfantul mihail si gavril... a fost iar ziua mea... mai restransa de asta data... am mers si pe la b irou sa nu las lucrurile in coada de peste... am desenat ca mai aveam de lucru si am plecat la timisoara....

la 11.45 este tren... la 11.25 inca nu iesisem din casa ... nu mi-am dat seama ca trenul nu o sa astepte un artist... asa ca nu ma grabeam :)))))))

noroc ca exista si oameni rationali in viata mea, codruta intrebandu-ma daca mai mergem, moment in care m-am panicat, intr-o clipa m-am inbracat... si cu un geamantan plin cu 6 narghilele si tutun... am ajuns la un taxi, ce atrecut de 2 ori pe rosu si cu 7 minute inainte de a pleca trenul io bagam carca cu bagajele iar codruta cumpara bilete... si am ajuns in tren... UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUURRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

asa senzatii nu mai traisem neintentionat de cand calatoream cu barsan....

in tren, cald, foarte cald... si nici un strop de apa ... nici un strop de lichid....nu tu vagon restaurant... nu tu oamani milosi sa dea un mar ... o gura de apa....

sa va mai povestesc ca toata ziua poftisem la o bere si ca nu am baut-o ... si deja aveam o pofta veche de 8 ore...

de sete am adormit... m-am trezit prin gari fara speranta... fara chioscuri si in craiova... chiosc!!!!!!!!!!!!!!! lumina in el... speranta im mine... am zburat din vagon... am ... am... imi venea sa sparg vitrina cu tot felul de lichide as fi baut si frutti fresh... as fi baut si skol.. as fi spart geamul... chioscul avea lacat pe usa....

am supravetuit...

la vreo ora.... o gra o salvatoare gara cu un salvator chiosc.. am intrata agitat de frica sa nu imi plece trenul... am cerut apa plata.. nu o gaseam decat pe cea minearala am cerut bere ca era alturi.. am luat bere... am luat un sprite... si am plecat....

am trezit-o pe codruta... barbatul ei invinsese aveam lichide...

am dus berea la gura si am ras jumatate... am pus sprite in ea... si incepeam sa simt ca transpir... da .. sa transpiti poate fi un semn bun... deoarece pe o caldura sahariana din compartiment eu nu transpirasem defel... eram pe cale sa ma mumifiez prin deshidratare si acum scapasem... transpiram usor... foarte usor...

am adormit... am vazut dotarea de calatorie a unei domnishoare navetiste, adica o perna cal de un metru si mai bine lungime di de vreo 30 de centrimeti latime pe care o modela in fel si chipul spatarului pentru a anihila orice disconfort ... si o imbratisa recunoscatoare pentru acester servicii confortabile....

la 8 si cu 20 de minute intarziere ne astepta in timisoara mircea...

expozitia...

pentru ei ce nu stiu cafeneaua, barul papillon din timisoara sa intre pe: www.papilloncafe.ro .... despre expozitie si despre vernisajul lasarii ei o sa scriu pe cealalta pagina de blog www.peretele.blogspot.com... sper chiar azi, pana atunci..... mi-a placut si imi place cum a iesit... voi sta o saptamana sa fiu alaturi de desene...

p.s. din aceasta perioada nu prea am poze asa ca sus sunt doar doua poze asa.... sa nu fie goala pagina ...