DESPRE.......

Despre…..

…. Nu pot spune ca in ultimile 10 zile mi s-a intamplat ceva care sa ma faca sa postez musai pe blog… iar pana acum mi-am cam tinut obiceiul de a posta saptamnal…. De fapt inca nu pot spune intru totul… deoarece evenimente sunt… au fost si cateva musai de spus… insa am decis sa nu fie spuse mai devreme de vineri… iar faptul ca va zic despre aceasta intenitie: ca vineri o sa postez despre acest ceva, despre ce va voi spune, sau mai bine zis ce va voi anunta… ea ca si cum as spune…

Pana atunci despre… despre faptul ca anul 2007 este un an deosebit, care in toamna lui isi arata roadele … de altfel ca orice an… nu cred ca am semnanat in primavera lui sau nu doar in aceasta primavara…

Codruta imi spune deseori ca noi oamenii ne pregatim …
Ca pe noi oamenii ne Dumnezeu ne pregateste pentru ceva… si mi se pare ca toamna acestor roade ce se arata, este cumva fructul a unor ani in care, cei ce ma stiu isi aduc aminte, ca nu mi-a fost usor… si desi nu m-am plans.. intrucat nu imi sta in fire … am cautat... si blogul mi-e martor, ca nu mai tarziu de acum un an, aveam impresia sau vedeam ceva din drumul vietii mele….

Cand faceam sport in liceu… am atins performanta prin vizualizarea telului… acum aceste teluri imi sunt revelate intr-o aratare cumva stiuta de subconstienul meu insa niciodata asa de conturata… niciodata asa de colorata si complexa…

Vedeti voi… omul nu cred ca poate sa aiba success in nazuintele sale fara sa nu simta fara sa nu creada in nazuintele sale… iar aceste nazuinte, el trebuie sa si le proiecteze… sa si le releve siesi… de multe ori ne e greu sa avem viziunea a ceea ce trebuie sa nazuim, iar Dumnezeu… prin mijloacele sale prin vocile, faptele, prin oamenii pe care nii scoate in drumul vietii poate sa ne ajute sa ne dam valul de pe ochi si sa avem viziunea nazuintelor….

Toti “suferim” de credinta exceptionalui fintei ce trebuie sa fim… multi cred ca ne dorim sa fim ceva si mai ales cineva… iar acest ceva, acest cineva a salasluit in mine din frageda pruncie … culmea este ca … din ce in ce mai mult simt ca mi se arata drumul implinirii… habar nu am si nici nu ma intereseaza daca el va coincide un destin exceptional in sensul public… nu tin .. sau nu naziuesc neaparat sa am un destin exceptional si prin gradul de publicitate … tin insa ca destinul meu sa fie exceptional prin felul de a ma bucura de viata oferita… prin Mama, de Dumnezeu… tin ca eu sa simt chiar si cand ma cac, ca fac ceva foarte bun …ceva foarte placut si la naiba asa este !!!!… e chiar frumos sa te usurezi… e chiar o senzatie frumoasa… un moment placut… nu este asa cum incerca o fosta colega de birou sa ma “educe” un act murdar… stanjenitor… nu ! oamenii merg la buda si o parte dine ei se bucura de eliberare…

Mi-a venit aceasta comparatie in minte deoarece vreoiam sa arat inca o data ca noi oamenii uitam sa ne bucuram ca existam… uitam sa traim… luptam in razboaie ce uneori nu ne aprtin… pe care altii sau societatea ni le dau.. chiar impun… si in loc sa conjugam ceea ce ne face placere sa facem…. cu trairea existentei…ne cufundam in acele lupte ce ne imblonlavesc, ce ne manca bucuria vietii … fiind expusi in societatea ce ne inconjoara ne teme sa recunoastem ca asa ne-ar place sa traim… si ne incarncenam sa nazuim dorintele altora… ajungem sa ne trezim rotite in ceasuri, intr-o socitate ce este departe de a creea mecanisme elvetiene… si nu ma refer doar la societatea romaneasca in deosebi… nu cred ca suntem mai buni sau mai rai decat altii… poate putin complexati de complexele pe care le cautam pentru a ne justifica…

In fine prea aberez… da va ziceam ca imi dau seama de forta interioara care ma impinge…. Si desenatul mi-e martor de implinirea pe care o am cand reusesc sa desenez…

Iarasi sa nu uit sa va spun ca fara a gandi pozitiv… nu cred ca se poate merge inainte decat rostogolit pe valea unei vieti aflate ca o oaie in turma dusa de cine stie ce cioban…

Deh sa fiti curiosi si sa cititi vinei ca merita… sau sa ma sunati sa ma intrebati…

Ce sa va mai zic.. aaaaa ca mie dor de multi din voi… ca finta sociala ce sunt imi lipsiti… nu atat cat sa ma vait de durere, dar vreau …asa din cand in cand, o noapte de bar fly sau o seara de vama…

Toamna, iarna au farmecul lor, au doruri din vara ce se implinesc doar acum… si ca exemplu va spun ca abia astept acea noapte de mers la colind… acele nopti de la petrecerea de revelion care in banalitatea lor mi-s dragi ca traiesc si ma veselesc, ca ma bucur cu cei dragi sau cel putin o parte…

Va pup ! si chiar de ne-am vazut mai rar .. sau deloc sunteti in mine… iar fiecaruia din voi ii doresc sa caute a nu se uita pe sine … ii doresc sa nu uite a se intreba si explora astfel incat activitatile cotidiene sa il bucure… pentru ca soarele rasare in fiecare dimineata..

Pe vineri!!! …

ps de la ultima postare... am fost brasov, am fumat narghilea cu tata lui codruta si cu tibi... nu am desenat, am iestit de vreo 2 ori, am primit muraturi de la mama...