ACASA IN BUCOVINA

ei... DA !!!

E bine sa mergi acasa ... si asta am facut in week-end ...

Cu un 1 Decembrie liber, joi noaptea cu Lu in masina, plecam din Bucuresti.... slava domnului credeam ca nu o sa mai reusesc...

... pai de vreo cateva saptamnai tot simt nevoia de a parasi Bucurestiul in week-end si nu reusesc (mersul la Constanta nu se pune ca e altceva... familie)...

Cel mai mare imbold a fost cel de a merge la Brasov.. pur si simplu sa mananc clatite.. am incercat de cateva ori sa ma incurajez cu companie ... dar daca n-am fost...

Ciudat ... de data aceasta mama m-a intrebat de 2 persoane de sex femeiesc... si anume de ce nu vin cu tandafirash... prima persoana ...

"- Nu mama ... vin singur...

- Atunci de ce nu vii cu Ada ???

- Pentru ca nu e cazul .... "

Mamei mele pentru prima data in ultima timp (nu imi amintesc cand a fost data trecuta), ii este dor sa ma vada cu .... sau o fata ... am ramas surprins.

Ei in fine... drumul intins 6 ore fara oprire ... am ras ... haioasa Lu... a mai adormit, dar per ansamblu a fost o companie foarte placuta.

Acasa intotdeauna miroase deosebit... a munte, a oxigen, a ... viata linistita, oameni calmi...

La Molid, pe o vale ingusta la vreo 4 km, de la sosea e cabana lui Marius, iar Sambata, cand soarele ma scotea din casa, am fost pana acolo sa iau o gura de aer si o clatire de ochi din munte...

Cabana asta intotdeauna ma incanta ... atatea amintiri si o natura prezenta intotdeauna incantatoare... am mai fost in August cand totul era verde, acum verdele se asternuse pe jos intr-o culoare galben-maronie-rosu aprins.... fan cosit ce inmiresmeaza aerul... chiar si pentru o ora doua efectul cabanei se lasa simtit.

Locurile natale sunt pline de amintiri si tranformari... la 10 ani de cand am plecat din oras imi regasesc amintirile printre transformarile orasului si ale oamenilor... muti aveau 5-10 ani cand am plecat acum sunt adolescenti sau tineri... iar tu ii stiai niste tanci...

Pe fondul acestor amintiri in fata mormantului tatalui meu imi dau seama de ciclicitatea vietii... si de tranformarile pe care le repeta pentru fiecare generatie... la 15-20 de ani noi generatii, oameni ce se duc si schimba lumi, oameni ce au crescut si-i inlocuiesc... peisaje neschimbate insa de altii animate... povestile seamana si desori se repeta.

Cu siguranta evoluez si ma schimb... spuneam intr-un post precedent ca nu aduce anul ce aduce clipa... asa este, insa clipele de multe ori sunt ca o dare in clocot a unei lungi fierberi des neconstientizata...

Abia astept sa merg la colinda ... si sa afum carnati... sa-mi mai car de cateva ori schiurile in spate pe Albu si sa-mi revad oamenii dragi...

Cei care nu m-ati revazut sa stiti ca mi-e dor de voi... inclusiv de tine !

Ne vedem acasa !