DESPRE FERICIRE

.... de multa vreme doresc sa abordez acest subiec... de fapt l-am abordat de cand am constientizat entitatea mea umana... insa niciodata nu la pus pe tapet...

incerc

dupa cum stiti am facut de curand 30 ... chiar sunt ceva ani...

de la vreo 13-14 ani am inceput sa imi analizez viata si pe cei din viata mea....

pe atunci ... si multa vreme dupa ... fericirea era data de nevoi sau "pofte"... eram fericit daca iaseam 3-4 zile pe saptamana in club, daca ieseam cu fata cea mai frumoasa, daca mergeam, pe munte, daca mai faceam un ban, daca nu aveam probleme cu scoala .... eram unul din cei mai populari tipi din clasa, din scoala si chiar din oras....
de aceea nu am fost prea nefericit :)

FETELE... FEMEILE ...

la 17-20 de ani am fost indragostit... super fericit....

ce ma facea fericit? prezenta, buzele, plimbarile, amorul.... nenumaratele trairi .......

a venit si despartirea... da ... tristete ... zile nedormite... etc... si pentru prima data ... spatiu gol...

am inceput sa fac cat mai mult din ce imi dicteaza instinctul... si am facut...

am cunoscut doar femei care imi starneau o curiozitate... am facut rost de bani si mi-am platit singur scoala... am stat vara de vara la mare... ale femei, alta munca, alti bani...

timpul chiar trece....

din acesta multime de femei daca 3 mi-au retinut atentia ... restul experiente... si trairi cumulate in desertaciuni....

desi daca tot fac ceva, incerc sa fac bine... si sa pun suflet atat cat se poate pune.... nici una dintre aceste femei nu m-a facut cu adevarat fericit... doar picaturi de bucurie... cu firmituri de fericire...

insa daca nu esti obisnuit sa mananci bine si firmiturile te satura ...

BANI...

nu am fost plin de bani... de fapt cea mai boagata perioada a fost pana la 17 ani... si verile ...

intotdeauna am avut ceva bani... cand nu existau se faceau... am invatat asta... sunt buni banii... am calatorit, am fost in cluburi, mi-am cumparat lucruri... (si poate daca imi luam motor ma consideram fericit ...)

banii... ce inventie minunata... insa de multe ori neesentiali in atingerea trairilor sincere, adevarate, bazate pe sentimente reale....

sunt de parere ca daca vrei sa evaluezi ce face cineva pentru tine .... cand e vorba de bani,.. cadouri... etc trebuie sa o faci dupa nivelul investitiei, insa raportat la cat a insemnat ca efort pentru cel ce la depus...

una e sa primesti un buchet de flori din ultimii bani.... si alta e sa-l primesti din maruntis.... oricum e dificil si subiectiv de evaluat...

dupa primul job mi s-a oferit o oportunitate ... sa infiintez o companie de la 0 ... inclusiv denumire, plan de afaceri, strategii de dezvoltare.... etc.... senzatia pe care am avut-o timp de cateva luni:

EXTREM DE STRESAT SI IN ACEEASI MASURA FERICIT

dupa vreo 2 ani de la infiintare .... dupa ce faceam peste 60 % din vanzarile ei... am plecat in prima zi de lucru din ianuarie... cred ca pe 3... dezamagit de lipsa de apreciere si de falsitatea procentului de 10% din companie...

o perioada plina de experimante interersante... car nu mi-a zdruncinat vointa de a face o noua companie.... un alt business... ceea ce a urmat... incercarile de a lucra in parteneriate (in care inca cred), m-au dezamagit...

perioada de liniste ... nu si de adormire completa...

(MAI SUNT PUNCTE PENTRU CAND V-A FI TIMP DE SCRIS, AVOCATURA, DESEN, MANCARE, CALATORII, CLADIRI VECHI, DANS....)

FERICIREA

inca din copilarie am facut sport...

performanta atinsa, putea fi realizata doar pe baza stabilirii unor teluri ....

asta m-a invatat sa-mi caut teluri in viata... nu am reusit tot timpul dar procentul imi este favorabil...

cred ca in viata trebuie sa iti propui sa fii fericit... daca o vei face sincer si vei analiza ce te fericeste... de fapt ce iti aduce bucurie ... ce iti incanta inima... s-ar putea sa ai surprize... eu am avut... in comparatie cu proiectiile de la 20-25 de ani... ceea ce am concluzionat, se contureza in alte linii prioritare...

am descoperit ca am nevoi .... ca imi doresc sa am bani dar nu mai conteaza atat de mult, ca imi doresc femei dar calitativ vorbind... se reduc la singular, ca vreau sa am activitati, businessuri (proiecte strict personale)... etc...

dar am descoperit ca nu imi place sa fiu fericit ... si nici nu pot fi fericit ... de unul singur ... ca oamenii sunt importanti... ca ai nevoie de incredere in celalat, de sprijin, de apreciere, de incurajare, de atingeri, de iubire... iar pe toate la randul tau sa le intorci...

ca oricat de mult ai avea ... tot in lucrurile care iti "mangie" spiritul si inima vei gasi fericirea...

oricate dorinte s-ar narui daca langa tine cineva va spune: VOM TRECE SI PESTE ASTA... nimic nu e tragic si trist cu adevarat....

acest sentiment: fericire !!! seamana nu un varf de arbore... ceea ce se afla dedesubt sunt ramificatii de nevoi, de dorinte, care de obicei cresc in timp, se dezvolta ... cateodata sunt rupte sau se usuca dupa ce nu mai au lumina .... alte nevoi crescand mai mult, periau toata lumina... aceste ramuri pe masura ce omul creste, se dezvolta, dar cresc .......si cresc altele noi ....

PARADOXUL ?!!?

VARFUL SE AFLA DEASUPARA CRENGILOR ... FARA A SE ATINGE... DAR CRESCAND DIN ELE PESTE ELE .... CESCAND DIN CRENGI NOI CATRE CER

(probabil voi mai completa acest post)