... toti avem un ritm ... sau mai bine zis, cred ca aproape toti avem un ritm... acesta afirmatie poate avea caracter general.. si daca iesim din el se poate intampla ceva cu caracter special...
pe la 5 si ceva cum va ziceam, m-am trezit ca nu mai puteam dormi... lucru ce devenise clar dupa ce cu vreo 30 de min inainte ma trezisem... si fara pic de somn, fara televizor... fara chef de a face ceva care sa implice activitate fizica, am baut o gura de lapte din frigider si am optat pentru: va, vie et deviens... sau cum as traduce eu: pleca, traieste si transormate (fate)...
pe canapea cu filmul recomandat de dobrovolschi acu vreo 2-3 zile si facut cadou de dumitru, gasisem o activitate care in caz reantalnire a somnului sa nu-l impiedice... lungit pe canapea in fata laptopului am sta pana la 7 si dimineata... alesesem sa ma uit la el ca, auzindu-l pe dobrovolschi cum la descris.. cum ca e un film trist.. mi-am zis sa il vad singur pentru a o menaja pe codruta de eventuale violente sau tristeti.. grija de tata fata de iubita insarcinata...
nu as zice ca m-am binedispus din cauza finalului... desi a contribuit in oarecare masura... ce m-a bucurat a fost mesajul filmului, felul in care o mama se gandeste sa dea copiilor ceva mai mult decat ce are sau ce a devenit, ca si ivel social...
incluzandu-ma si pe mine... cele cinci exemple din familie nu sunt departe de adevaru mesajului transmis in acest film, ma bucur ca nu am trecut prin ce a trecut eroul din film... banuiesc, din pacate, ca sunt poate chiar milioane de copii.. de oameni ce au drame asemanatoare celei din film..
m-am emotionat, aproape am lacrimat... si mai presus de orice m-am bucurat, la sfarsitul filmului eram bucuros si plin de pofta de viata... izvorata din speranta transmisa de mesaj, din fumuseta acestuia...
uitativa daca doriti va pese, daca doriti sa deveniti prin transformare oameni maio buni ...
ps sunt mandru de faptul ca un roman: radu mihaileanu e autorul acestui film
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu