... cea mai lunga pauza de scris de cand am blog, mai exact una luna cam cap coada...
asadar.. dupa botez tup acasa, mai intai eu apoi mamica si cu fica...
casa dulce casa... suna cam dragastos pentru un bucuresti mizer si poluat... insa cismigiul e langa noi, casa ne place, se pare ca ii place si lui stanca...
la scurt timp am schimbat serviciul, care pare a fi in bine si o colaborare ce incepe cu dreptul, sau are toate premisele de a incepe asa...
am mai facut niste demersuri si posibil sa beneficiez de educatie in privinta desenului... si sa invat ceva cultura plastica si tehnici de pictura... insa voi reveni cu vesti in acest sens cand o sa le am...
pe larg...
e bine cu toata gasca in casa, a fost de bun augur sa stam in brasov insa cel ami bine este sa fim toti intr-un loc iar acest loc este bucuresti...
am vrut sa mergem in vama si dupa lungi discutii ezitari, in ultima clipa si sin ultimul week-end de august am fost la mare, cu stanca intr-un cos de bebe pe bancheta din spate am ajuns dupa un drum aglomerat ce a devenit mai lung decat estimasem ...
placerea de a ajunge in vama a fost mai mult placerea de a revedea prietenii, mai ales pescarii, stelian si bojin pe care nu ii mai vazusem de anul trecut ... ca restul au venit la botez...
in vama am fost destul de cuminte, piratul a fost dragut si ne-a pus la dispozitie camera lui de la bibi asa ca nu am fost nevoiti sa mai umblam sa cautam cazare ceea ce a fost exact la tzanc... altceva nici nu prea mai era nevoie... poate doar o bona pentru stanca :))
job... ce sa zic e de binesi cred ca era necesara mutarea .. desi am facut-o destul de greu, existand unele atasamente pe care nu le credeam a fi asa de puternice fata de plasty prod, dar care sunt inerente dupa ce stai 3 si jumatate intr-un loc... aproape o facultate... ca timp insumat chiar depaseste durata unei facultati...
sa lasam jobul ca nu e subiect de blog personal...
stanca ... e un subiect ce a tinut ultimile scrieri si probabil le va mai tine multa vreme, miracolul dezvoltarii umane ce se petrece sub ochii nostrii... copilul, bebelusul ce rade.. sau aproape rade ca mai are de lucrat si la acest capitol, deoarece rasul la ea este neansotit inca de partea auditiva, zambeste larg... dimineata cand se trezeste si vede ca e alaturi de noi si de fiecare data aproape cand ne zareste in timpul zilei...
se dezvolta vazand cu ochii... este la inceputul vorbirii cand incepe sa gangureasca, experimenteaza sunetele si cand vorbim cu ea vrea sa vorbeascasca si scoate gangureli si tipete haioase...
am iesit cu ea cand am putut, de cateva ori la papillon, in vizite... ca de exemplu la bubu cu mult asteptata ciorba de burta, promisa de acum jumatate de an... la nasii din bucuresti, adica alina si lucian, la bogdan... si tot asa...
intr-un final am rezolvat si cu RDS - RCS, avem netul instalat, iar ceea ce credeam ca e o formalitate a fost de fapt o intreaga ”lupta”, aveam cablul in casa ... am aflat ca e de la ei destul de greu... si pana i-am convins sa semneze... oooo parca ei ne faceau o favoare, dar in fine multumita directorului lor comercial am rezolvat... drept dovada am decis sa reamprospatez scrierile...
obicei ce isi va reveni de acum incolo...
pana atunci va las.. ca o iau usor cu scrisul si va pup !
Un comentariu:
frumoooos!!!!
Trimiteți un comentariu