luni, iulie 07, 2008

ACUM UN AN .... si SENZATII






acum un an era duminica eram in vama pe plaja, tocmai ma despartisem de o tipa ce mi-a placut si pe care o cunoscusem cu o seara inainte ... ne-am placut atat de mult incat s-a scurs un an, avem un copil de 2 saptamani, in continuare fac naveta in week-enduri insa am schimbat vama cu brasovul ....

e un an plin, de mutari, expozitii, schimbari, desene, cerere in casatorie .... si multe altele, intr-un an de relatie, lunar am avut cate un eveniment, intamplare, treaba, ... etc astfel ca il simt foarte plin

nu as fi anticipat nici 10% din cele ce mi s-au intamplat incepand cu 07.07.2007 ... o relatie ce a crescut vertiginos... sub efectul bulgarelui de zapada, va urma un alt an la finele caruia ne vom oficia si starea de fapt prin casatorie legala si religioasa...

... pana atunci tatic, ce abia asteapta sa mai cresaca fica sa se joace cu ea, sa o plimbe, sa o introduca in viata lui... iar vara viitoare sa faca impreuna naveta in vama :P...

pana atunci ne minunam de cele mai nevinovate si mici gesturi, expresii, atitudini de om in devenire a copilului... impreuna descoperim ca:

avem ceva in spate mai sus... si daca duci una din chestii in sus si stangi, simti ca te doare partea superioara a locului prin care respiri si mananci :)) are un fel de chestii ce se agata de cele doua parti ale mele cu care pot sa ma agit... sa nu uit cele doua chestii ce au aceasi textura ca si locul pe care il apuc si trag de el si curge ceva placut care imi linsteste senzatia de mai jos, ce dupa ce iese ceva din ea si ma face sa ma simt bine... se supara si cere altceva... adica acel ceva, ce va ziceam mai sus ca e tocmai bun... nu stiu daca sunteti capabili sa intelegeti asa ceva complicat ...

aud sunete prin jurul meu si doua din cele doua tipuri de sunte imi sunt cunoscute... cand se aud in preajma daca ma apuc sa scot si eu sunete si sa dau din cele doua chestii ce par a fi a mele, vin si mai aproape si ma ma salta si ridica ... eu paraca imi aduc aminte de ceva asemanator, ca atunci cand eram in locul acela cald si umed unde din cand in cand ceva ma gadila si sunete ma trezeau ... acum sunt asemanatoare, parca mai tare si mai multe...

din cand in cand cele doua sunte ma lasa dezgolita... ca apoi sa simt ceva asemantor cu senzatia de dinainte, cand pluteam... doar ca acum nu ma mai impresoara, ci se simte pe alocuri mai ales in jos si in spate apoi cate putin peste tot... in aceste momente daca nu ma prind cu cele doua chestii ale mele, parca plutesc in gol... parasita si ma sperii ... insa ce bine ca cele doua chestii ale mele sunt intotdeauna tinute de diferite chestii... si ma linistesc.... cand totul se termina fac una din cele doua chestii ce ies pe jos, cateodata ies si amandoua... :)

cred ca imi plac cele doua voci ... atunci cand ma simt singura ele ma linistesc.. mai sunt si alte voci ... mai ales una... una din voci zice ca e bunica, de parca asta pentru mine ar trebui sa insemne ceva... e bine si cu ea ca m-am obisnuit... desi pare mai emotionata decat celalte doua voci... de altfel se aud tot felul de chestii ca tzitzi, papa, caca, pishulica ... cine sa le mai tina minte ...

tot timpul se intampla cate ceva nou... de cele mai multe ori e interesant sau placut... cate o data mai jos ceva ma deranjeaza si ma agita... si doar cand primesc ceva cald si bun se pare ca se linisteste agitatia de mai jos...

in rest ce sa va zic... se pare ca aud un sunet din ce in ce mai des, ceva... Stanca, nu stiu ce inseamna, iar vocile nu stiu sa vorbeasca pe limba mea ca sa le inteleg...

aaaaa !!!!!!! in ultima perioada cand sunt vocile se vede si ceva asa ca o umbra ... iar una din voci cate o data ma gadila neplacut cu ceva intepator cand se apropie de mine...

referitor la chestia asta stralucitoare, lumina in ultima vreme ajung prin locuri ce sunt atat de stalucitoare incat nu pot sa ma uit la ea ... iar vocile tipa uite afara soarele ...

pe mai incolo ...
una din voci (cea care inteapa)

2 comentarii:

timpileius spunea...

Trebuia sa facem la şcoală o compunere după povestea puiului care rămâne să moară abandonat de mama şi fraţii lui. Eu am făcut compunerea din perspectiva puiului. Mereu mi-a plăcut să inventez, să-mi imaginez ce se-ntâmplă-n mintea celor pe care nu ai cum să-i înţelegi.
E un basm ce se întâmplă pentru cei mici şi de care uită cu toţii până la venirea altora mici în lumea lor uscată de poveşti. Puii de om transformă lumea din jurul lor în poveste şi tu fie părinte fie simplu trecător pe lângă mogâldeţe îţi joci rolul de personaj nedefinit şi-ncerci în felul ăsta să te conturezi cumva. O joacă atât pentru tine cât mai ales pentru ei. Totul e o joacă şi-i frumos tare că-i aşa.
Mă bucur pentru povestea care-o trăiţi şi pentru rolurile grozave ce vi le-aţi luat de la marele regizor. Vă felicit pentru firescul în care trăiţi şi sunt fericit să vă văd împlinindu-vă.

Anonim spunea...

MERCI TIBI !

ASA ESTE... VIATA E FRUMOASA CHIAR CA O POVESTE CATE O DATA, CHIAR DACA PROBLEME ATACA DES POVESTEA

MISHA

Faceți căutări pe acest blog